Viata in extravilan: conditiile obligatorii pentru un trai confortabil (I)

Daca ai un teren aflat departe de aglomeratia urbana si doresti sa iti construiesti un imobil care sa serveasca fie drept casa de vacanta, fie ca resedinta permanenta, acesta trebuie sa indeplineasca exigentele minime din punct de vedere al confortului.

Racordarea la tehnologie sau materialele utilizate pentru construirea casei pot fi dintre cele de top sau nu, insa un lucru nu este facultativ, si anume dotarea cu utilitati: energie electrica, gaze naturale si canalizare. Dupa cum se stie, chiar si in apropierea marilor orase exista in continuare terenuri construibile fara astfel de facilitati, strazi fara apa curenta sau canalizare sau zone limitrofe in plina dezvoltare care asteapta proiecte serioase de urbanism.

Unele solutii de conjunctura se pot dovedi mai costisitoare ca investitie, insa au potentialul de a asigura confortul in zona dorita, la standarde aproximativ asemanatoare. Este chiar posibil ca acestea sa fie mai economice in ceea ce priveste consumul, prin folosirea de tehnologii mai noi si mai ecologice. Intretinerea si punerea lor in functiune sunt sarcini care le vor reveni uneori integral proprietarilor, deoarece asistenta tehnica este mai greu de obtinut. Prin urmare, este necesar un curs intensiv in aceasta privinta.

Electricitatea – o conditie de baza

Majoritatea utilitatilor oferite de comunitate sunt optionale. Daca nu exista o racordare la apa curenta si la canalizare, poate fi forat un put, iar daca studiul geotehnic arata ca panza de apa freatica este prea la suprafata, poate fi montat un filtru. Lipsa retelei de gaze naturale poate fi usor suplinita de incalzirea cu lemn sau pacura. O ministatie de epurare poate fi asamblata oriunde, cu cheltuieli care pot varia. Cu toate acestea, un stalp de curent electric nu trebuie sa lipseasca din peisaj.

Exista insa si aventurieri care construiesc in zone unde acest semn al civilizatiei nu este prezent sau unde cheltuielile de racordare sunt prea mari pentru a fi sustinute de catre un singur consumator. In conditiile acestea, solutia cea mai la indemana este reprezentata de generatoarele electrice. Acestea ofera posibilitatea nu doar a montarii unor becuri in fiecare camera, ci si sustinerea consumului unui televizor, frigider sau chiar al unei masini de spalat. Pentru un consum mai mare, generatorul trebuie sa furnizeze cel putin 5 kw, dar pretul unui asemenea aparat poate ajunge la 2500 EUR. Investitia poate fi, insa, amortizata in timp, deoarece nu este necesara plata niciunui abonament, ci doar a consumului efectiv. Este bine de stiut ca variantele moderne optimizeaza consumul in functie de necesitati.

Conditii de lucru pentru generatoare

• Generatorul trebuie amplasat pe o suprafata plana si suficient de rezistenta, astfel incat inclinatia grupului electrogen sa nu depaseasca 10 grade.
• Inainte de utilizare, grupul electrogen trebuie legat la pamant, pentru a evita electrocutarea. Poate fi folosit un cablu de cupru cu sectiunea de 12 mmp legat de o bara de cupru ingropata in pamant. Este de evitat impamantarea prin tevi, cu atat mai mult daca prin acestea trec materiale inflamabile, deoarece, in caz de scurtcircuit, se pot produce explozii si incendii.
• Alimentarea cu ulei si cu motorina se face doar cand motorul este racit.
• Inainte de conectarea la priza a aparatelor electrocasnice, trebuie asigurat necesarul de energie. Suma puterilor consumatorilor nu trebuie sa depaseasca puterea generatorului, care, altfel, poate intra in regim de suprasarcina, ceea ce va conducela deconectarea automata sau chiar la defectare.
• Daca grupul electrogen a fost oprit pentru o perioada mai lunga, pornirea lui se va face numai dupa verificarea nivelului uleiului si inspectarea filtrului de aer, care va trebui curatat sau chiar inlocuit, daca este necesar.
• Depozitarea uleiului si a motorinei trebuie facuta la distanta de generator, intr-un loc uscat, bine aerisit si ferit de intemperii.

Pompele de apa

O pompa buna poate functiona permanent, intre limitele de debit proiectate, insa de cele mai multe ori este folosita pentru stocarea apei intr-un bazin suprainaltat, la care este conectata reteaua de instalatii sanitare. Ideal este ca pompa sa functioneze cat mai aproape de punctul sau de randament maxim, pentru a avea o durata de viata mai mare si pentru a minimiza, totodata, consumul de energie. Parametrii de functionare depind, insa, de situatia concreta, iar cel mai important aspect este inaltimea de refulare. Aceasta variaza atat in functie de puterea pompei, cat si de debit.

Sursele de apa

Aducerea apei in interiorul casei de vacanta intr-o zona de deal sau de munte se poate dovedi mai dificila. Daca la campie forarea nu intampina dificultati, in cazul celorlalte forme de relief pamantul este mai dur, iar panza freatica se afla la o adancime mai mare. Astfel, daca pe teren nu se afla o fantana, alternativa este reprezentata de captarea apei dintr-un eventual parau aflat prin apropiere. Cu cat sursa de apa se afla mai departe de casa, cu atat puterea pompei de apa (sau a hidroforului) trebuie sa fie mai mare. O astfel de instalatie va trage lichidul printr-o teava sau furtun catre locuinta, cu o presiune necesara consumului zilnic.

Izvor in propria casa?

O locuinta are nevoie obligatoriu de un sistem hidrotehnic care capteaza apa dintr-o sursa, o trateaza pentru a-I imbunatati calitatea, o transporta pana in zona de utilizare si o distribuie pentru diferite intrebuintari. Cele mai utilizate instalatii include ponpe sau hidrofoare, in functie de situatie, actionate electric sau, in cazuri speciale, cu ajutorul unui motor pe combustibili fosili. Energia electrica poate fi furnizata de un generator care sa aiba puterea cel putin egala cu a pompei.

Cand nu este canalizare

In zonele rurale, fie la munte, fie la deal sau campie, este destul de probabil ca printre facilitati sa nu se numere si canalizarea. De aceea, pentru obtinerea unui minimum de confort, solutia este reprezentata de o fosa septica (ministatie de epurare). In acest scop, sunt necesare avizele care reglementeaza posesia si instalarea, incluse in certificatul de urbanism, respectiv in autorizatia de construire.

Ministatia de epurare

O ministatie de epurare are, pentru majoritatea modelelor, cel putin doua compartimente> in primul se acumuleaza materiile solide, unde are loc o fermentatie care antreneaza eliminarea gazelor. Bulele de la suprafata permit particulelor de noroi sa formeze o crusta. Materiile solide se vor depune la fundul bazinului, iar gazele vor fi eliminate prin orificii sau conducte de aerisire. Vidanjarea este necesara pentru eliminarea materiilor solide, destul de reduse cantitativ.

In cel de-al doilea compartiment ajung efluentii decantati, sub forma unui lichid. Deoarece apa rezultata nu este potabila, trebuie evacuata printr-un sistem de drenare subteran sau printr-un tub din PVC, catre suprafata. Se poate monta, la alegere, un recipient final pentru ape uzate, echipat cu o mica pompa, care poate ajuta la ridicarea apei la diverse inaltimi sau distante impuse.

Fosele etanse vidanjabile

Statia de epurare a apelor menajere trebuie sa indeplineasca acele conditii impuse de legislatia romaneasca pe probleme de mediu. In acelasi timp, echipamentul trebuie adaptat la nevoile din teren. O fosa septica va colecta, ca intr-un rezervor, totalitatea apelor uzate produse in gospodarie si va elimina, in cea mai mare parte, materiile poluante, dar va si retine deseurile si materiile solide.

Denumita in legislatie “fosa etansa vidanjabila”, aceasta se amplaseaza, de obicei, in apropierea cladirii, la o distanta de cel mult 20-30 de metri. Extrem de important este faptul ca aceasta trebuie sa se afle in avalul oricarei surse de apa. Rolul unei fose etanse vidanjabile este de colectare-decartare si de asigurare a unor infiltratii de apa relativ curate in pamant. Instalatia, care poate fi realizata pe loc (din beton) sau cumparata in sistem complet, trebuie vidanjata la intervale variabile (in cele mai bune cazuri, la 1-3 ani). Inaintea acestei operatiuni, este necesara asigurarea unei amestecari repetate a namolului cu apa din fosa si chiar cu apa adaugata.

Bazinele fosei septice au, in general, o greutate redusa si sunt rezistente la agentii chimici si la coroziuni. Acestea nu necesita intretinere speciala, iar alimentarea cu energie electrica presupune cheltuieli minime. Perioada de retentie a unei fose trebuie sa fie de cel putin 10 zile, timp in care microorganismele elimina substantele organice poluante.

Astfel, o fosa septica utilizata de 4 persoane, pentru a fi in acord cu normele, ar trebui sa stocheze 6.000 de litri de apa. In cazul in care fosele din comert nu sunt mai mari de 3-4 metri cubi, se poate recurge la solutia supradimensionarii sau, varianta mai ieftina, procurarea unei microstatii de epurare. Aceasta permite descarcarea apei rezultate in lacuri, balti, rauri, dar si in sol.

VA CONTINUA JOI, 5 IULIE