Amenajarea mansardei: o baie luminoasa si confortabila intr-un spatiu redus

In cadrul lucrarilor de renovare si extindere a spatiului locuibil executate la o casa din suburbii, s-a pus problema amenajarii unei a doua bai la mansarda.

Prima faza a renovarii se desfasurase la parter si a avut ca scop amenajarea unei zone locuibile, functionale. Cu aceasta ocazie, fusese deja realizata si o baie generoasa, dotata cu cada, dar fara dus. In acest context, s-a trecut la renovarea si amenajarea spatiului de sub acoperis, de mari dimensiuni. Proprietarii doreau aici mai degraba un dormitor mare, deservit de o a doua baie, mai mica, in care sa existe neaparat un dus suficient de spatios. Podul casei se prezenta initial sub forma unui spatiu neizolat, necompartimentat si lipsit de ferestre.

Pardoseala era alcatuita din planseu pe grinzi din lemn, cu dusumea oarba, in timp ce spatiile goale dintre acestea au fost umplute cu zgura si paie vechi. Prin urmare, pentru renovarea si amenajarea spatiului respectiv, se impuneau si lucrari de reconditionare a pardoselii. In acest articol vom prezenta modul in care s-au desfasurat lucrarile de executie a baii de la acest nivel.

Cea de-a doua baie a fost proiectata in asa fel incat sa fie amplasata exact deasupra celei de la parter. Aceasta solutie prezenta avantajul ca tevile de apa si de incalzire aferente baii de jos puteau fi continuate direct spre cea de sus, cu posibilitatea ca noile conducte de scurgere ale celei de deasupra sa fie racordate la instalatia de aerisire a baii de la parter. Totusi, aceasta decizie prezenta dezavantajul ca noua incapere era orientata spre nord. Din acest motiv, trebuia acordata atentie asigurarii unei iluminari suficiente, astfel incat chiar si faianta a trebuit sa contribuie la ameliorarea atmosferei destul de intunecate. In plus, se dorea si obtinerea unui ambient apropiat stilului rustic.

Suprafata baii a fost redusa la minimul necesar cu scopul de a obtine mai mult spatiu pentru dormitorul invecinat. Mai mult, aria obtinuta initial (aproximativ 9 mp) a pierdut senzatia de spatialitate din cauza pantei mari a acoperisului si a grinzilor de contravantuire cu dimensiuni diferite care, desi impuneau anumite limite in utilizarea completa a incaperii, nu puteau fi inlaturate fara a afecta sarpanta. Asa cum am amintit, dezideratul principal era realizarea unei zone ample si luminoase pentru dus. In ceea ce priveste spatiile pentru depozitare sau alte utilitati complementare (bideu sau lavoare), pretentiile nu erau ridicate.

Lucrarile au demarat prin executarea unor lucarne si a acoperisului pe toata zona mansardata. Acolo unde urma sa fie amplasata camera de baie, a fost executata o singura lucarna, de mari dimensiuni, capabila sa asigure atat lumina, cat si o ventilatie adecvata incaperii.

Urmatorul pas a presupus reconditionarea planseului pe grinzi din lemn, precum si realizarea unei pardoseli stabile adecvate placarii cu materiale ceramice. In acest scop, s-a optat pentru o sapa uscata, din placi de ciment aplicate in doua straturi. Mai intai, a fost indepartata vechea zgura din spatiile goale, iar in locul acesteia a fost introdus un material de umplutura din pluta reciclata.

Initial un spatiu unitar, podul casei a fost compartimentat cu ajutorul unor placi de gips-carton, pe structura din lemn. Pentru mascarea noilor conducte de apa aferente WC-ului si dusului, peretele de zidarie existent a fost captusit spre interior cu alte placi. Apoi, versantii acoperisului, popii sarpantei si plafonul au fost termoizolati prin pulverizare cu fulgi de celuloza.

Odata realizate aceste lucrari, s-a trecut la amenajarea interiorului baii. Proprietarii isi doreau o baie confortabila realizata cat mai apropiat de stilul caselor din mediul rural, in nuante cromatice calde si luminoase. Astfel, gresia de un albastru intens, dar fara un efect rece, combinata cu faianta de un galben cald, au contribuit la crearea unei atmosfere armonioase si confortabile in baia situata la mansarda. In plus, se impunea ca dusul propriu-zis sa fie accentuat suplimentar. De aceea, peretii din zona exterioara au fost placati cu faianta doar pana la jumatatea inaltimii si prevazuti cu o bordura finala. Aceasta bordura a fost continuata pana la tavan si urma sa incadreze si dusul. Versantii acoperisului si restul suprafetelor de perete neplacat cu faianta au fost tencuite grosier cu alb, ceea ce a creat un contrast fata de nuantele puternice ale placilor ceramice.

In privinta dusului, specialistii au ales un model in forma de sfert de cerc foarte amplu. A fost preferat unul din otel emailat, deoarece acest material se potrivea mai bine cu celelalte elemente ceramice. Panourile cabinei de dus erau realizate dintr-o sticla securizata, iar cuva avea marginea suficient de inalta (cu rebord), pentru a permite montarea fara silicon.

Cuva dusului – montare fara silicon

Cand peste rebordul marginal al cuvei este suprapus un rand de faianta, racordarea acesteia la perete este perfect etansa la apa. In acest fel, se poate renunta la etansarea cu silicon, care, in aceasta zona critica, va deveni cu siguranta inestetica in decursul anilor si chiar va favoriza riscul formarii de mucegai.

In cazul descris de noi in articol, cuva a trebuit sa fie asezata cu ajutorul unor picioare reglabile pe pardoseala abia dupa finalizarea acesteia, deoarece, in timpul aplicarii sapei, nu a fost posibila realizarea unui locas in zona dusului. Prin recurgerea la un soclu fasonat si detasabil, montarea ei in coltul incaperii a fost rezolvata elegant.

Dupa asamblarea dusului intr-o unitate completa, unitara, acesta nu va mai ocupa prim-planul in camera de baie, mai ales ca si panourile laterale alese sunt transparente.