Apa partial potabila (I)

13 noiembrie, 2007

Apa partial potabila

Omul poate rezista mai mult de o luna fara hrana, dar lipsa de lichide ii este fatala dupa numai 4-5 zile. In Sahara, deshidratarea organismului determina un sindrom complex care afecteaza toate organele si, dupa maximum trei zile, provoaca moartea. Pe de alta parte, bolile cauzate de proasta calitate a apei (le mentionam pe cele mai „faimoase“: poliomielita, holera, hepatita de tip A, giardiaza, salmoneloza, febra tifoida) au drept consecinta moartea a circa... doua milioane de copii anual. Iata cateva considerente in virtutea carora v-am pregatit un mic serial referitor la calitatile necesare ale „lichidului vital“ si pericolele care ne pandesc in lipsa unor masuri preventive de decontaminare.

Unii sociologi si antropologi afirma ca succesul civilizatiei contemporane este strans legat de evolutia conceptului de igiena, mai exact de imbunatatirea conditiilor de transport si utilizare a apei. Totusi, aceasta problema revine in constiinta omului modern nu doar ca subiect de meditatie, ci si ca una de supravietuire a speciei. Criza din ultimele decenii in ceea ce priveste resursele si calitatea apei a atins nu numai zonele sarace, ci si tarile dezvoltate cu dificultati ecologice.

Imbolnavire - cauza: APA!

Cu mai putin de 30 de ani in urma, doar jumatate din populatia globului dispunea de surse de apa curata si 35% de conditii igienice de baza. Progresele tehnologice, ieftinirea instalatiilor si programele guvernamentale sau ale organizatiilor internationale au imbunatatit situatia. Spre sfarsitul mileniului trecut, statisticile aratau ca 82% din populatia urbana si 70% din cea rurala beneficiau de apa curenta. Nu aceeasi schimbare s-a petrecut in domeniul igienico-sanitar, ramas mult in urma in ceea ce priveste colectarea si evacuarea deseurilor si a apei uzate. Din aceasta cauza, bolile specifice au ramas la fel de frecvente, periodic aparand epidemii care fac mii de victime. Faptul ca o serie de epidemii sunt provocate de conditiile transportului si depozitarii

apei a fost descoperit pe la mijlocul secolului al XIX-lea, cand un doctor din Londra a demonstrat legatura dintre o fantana insalubra si holera izbucnita in 1849 (110.000 de victime). Autoritatile au demarat atunci primele lucrari de canalizare, astfel incat studiile constatau cu optimism cum patologiile hidrice infectioase devin tot mai rare. Iluzia unui succes de proportii a persistat pana la mijlocul secolului trecut. Reducerea fondurilor si descoperirea de noi boli transmise prin apa au creat o noua stare de criza astfel ca, in prezent, circa 25.000 de oameni se imbolnavesc zilnic. Cea mai intalnita modalitate de raspandirea este prin consumul efectiv de apa „potabila“ fara utilizarea unei instalatii suplimentare de filtrare. Unele maladii se transmit prin spalare, existand chiar si cazuri de imbolnavire prin inhalarea vaporilor. In acest sens, gasim in arhivele medicinei un eveniment straniu din 1976 cand, in Philadelphia (SUA), au murit 34 de oameni din cauza... instalatiei de aer conditionat, adevaratul „vinovat“ fiind apa infestata din aparat.