Arhitectura neoromaneasca

Stilul neoromanesc, expresie a identitatii nationale, este singurul stil original arhitectural dezvoltat in Romania spre sfarsitul secolului XIX si perfectionat in timpul perioadei interbelice pe intreg teritoriul tarii. Acest stil arhitectural a fost singurul stil din istoria arhitecturii romanesti care a incercat sa readuca la viata elemente traditionale romanesti, integrandu-le intr-un discurs modern, de actualitate pentru acele vremuri. Odata cu instaurarea regimului comunist in 1948, stilul neoromanesc si-a pierdut din popularitate. 

Arhitectura neoromaneasca sau neobrancoveneasca este caracterizata de impletirea mai multor stiluri si influente: elemente bizantine, cum ar fi coloanele mici si groase, arcada scurta, motive arhitecturale taranesti locale, ornamentatie bogata si culoare dar si influente otomane sau motive ale Renasterii italiene, inspirate din arhitectura palatelor brancovenesti. Cele mai multe cladiri construite in acest stil au fost cladiri ale administratiei publice, banci, facultati, muzee, biserici, dar si vile luxoase.

Caracteristici specifice stilului neoromânesc ar fi: utilizarea arcului în acoladă deasupra porții, detaliile ornamentale care adesea includ motive folclorice românești și un acoperiș înalt, înclinații mari ale acoperișului, și fațadele decorate cu elemente de zidărie aparent rustică.

Evolutia stilului poate fi impartita in 3 faze. Anul 1886, in care arhitectul Ion Mincu initiaza acest stil arhitectural prin construirea Casei Lahovary, marcheaza perioada timpurie ce va tine pana in 1906. Perioada de maturitate incepe in anul 1906 cand are loc Expozitia jubiliara din parcul Carol, iar stilul este “canonizat”. Apogeul arhitecturii neoromanesti din anii ’20 face ca stilul sa fie adoptat pe intreg teritoriul Romaniei interbelice. Sfarsitul anilor ’20 si decada anilor ’30 aduc cu sine patrunderea stilurilor internationale, modernist si Art Deco si intr-un final prevalenta acestora, marcand perioada tarzie a arhitecturii neoromanesti. Stilul national a reusit sa se pastreze in continuare, creandu-se o sinteza creativa intre acesta si stilul Art Deco, dar si forme arhitecturale de inspiratie mediteraneana ce s-au concretizat intr-un design foarte interesant, plin de imaginatie. Evolutia stilului s-a incheiat odata cu instaurarea comunismului in iarna anului 1947, sub impactul prioritatilor arhitecturale ale ideologiei noului regim.

Exemple notabile ale arhitecturii neobrancovenesti sunt constructiile proiectate de cel mai de seama initiator al stilului, Ion Mincu: Casa Lahovary, Biserica Stavropoleos, Bufetul de La Sosea, Scoala Centrala de fete, refacerea Uniunii Scriitorilor si a Cazinoului.

Vă invităm să vizionați un episod dedicat vizionarului - Arhitect Ion Mincu, realizat de postul de televiziune Trinitas: