Begoniile: sfaturi complete de ingrijire si inmultire

Chiar daca, datorita unei mari varietati de specii, begonia se numara printre cele mai indragite plante din tara noastra, exista destui cultivatori care considera aceasta planta drept una foarte pretentioasa. Cei care, insa, nu se lasa descurajati de aceasta prejudecata obtin plante cu flori mari si stralucitoare, care raman inflorite mare parte din an. De fapt, principala dificultate in ingrijirea begoniilor este identificarea speciei detinute si ingrijirea acesteia conform cu specificul ei. Asta pentru ca speciile diferite ale acestei plante se manifesta in mod distinct in conditii similare de temperatura si umiditate.

Originare din regiunile tropicale si subtropicale ale Americii Centrale si de Sud, din India si Indonezia, varietatile acestui gen cuprind sute de specii, in majoritate erbacee, cu rizomi sau cu tuberculi, in forma de arbusti sau plante cataratoare. Dupa felul vegetatiei, begoniile pot fi grupate in specii cu vegetatie continua si specii cu vegetatie intrerupta.

Speciil cu vegetatie continua include begoniile cu rizomi, pe cele semiarbusti si begoniile urcatoare, care, la randul lor se impart, in functie de partea decorativa dominanta, in doua mari grupe: begonii decorative prin flori si begonii decorative prin frunze.

In fine, speciile cu vegetatie intrerupta cuprind begonii cu rizomi si cu tuberculi, ale caror tulpini aeriene mor in fiecare an.

Begoniile decorative prin flori

Begonia elatior este joasa, compacta, cu flori mari, involte, de diferite culori: Clara, Schwabenland (albe), Susi, Elfe, Grete (roz), Lisa, Ruth, Aleso, Toran, Heide (rosii), Annebel, Silvia (portocalii) sunt cele mai cunoscute grupe ale acestei specii.

In ultimii ani au fost creati hibrizi mini cu inaltimea de 10 cm, precum Luci (de culoare alba), Alice (carmin), Talia (rosie), dar si hibrizi micro cu inaltimea de 5-6 cm.

Plantele se simt bine in locuri luminoase, dar fara soare direct. In timpul iernii trebuie asezate la o fereastra orientata spre sud, pentru a beneficia de cat mai multa lumina.

Se comporta bine la temperaturia obisnuita din apartamente, iar cateva grade mai putin chiar ajuta la prelungirea perioadelor de inflorire. Trebuie udate regulat cu cantitati de apa moderate, iar pamantul din ghiveci nu trebuie lasat sa se usuce si are nevoie de un bun drenaj. Necesita un substrat usor, care sa contina mai multa turba, iar in perioada de crestere se fertilizeaza lunar cu ingrasamant lichid.

Inflorirea are loc tot timpul anului, cu exceptia hibrizilor din grupa Schwabenland, care infloresc in perioada septembrie-februarie, fapt pentru care sunt denumite si begonii de iarna.

Begonia loraine cuprinde hibrizi rezultati din Begonia dregei din Africa de Sud si Begonia socotrana din Socotra. Planta este joasa si compacta, foarte bogata in flori divers colorate. Printre cei mai importanti hibrizi se numara Snow princess (cu flori albe), Magdalene (roz), respectiv Kardinal, Hanne, Tine (siclam), cu totii avand perioade de inflorire in lunile octombrie-decembrie.

Acestei varietati ii place lumina, dar nu si razele directe ale soarelui, care duc la incalzirea mediului inconjurator. Este o planta de zi lunga, care se dezvolta slab sau nu infloreste daca nu primeste lumina suplimentara.

Trebuie udata moderat, preferabil in farfuria de sustinere. Apa se va tine in farfurie numai 15 minute, pentru ca radacinile sa absoarba atat cat au nevoie, apoi va fi indepartata pentru a nu provoca putrezirea lor. Trebuie avut in atentie ca pamantul sa nu se usuce.

Florile au o durata mai mare de mentinere a calitatii intr-o camera mai putin incalzita (14-15 grade Celsius). Tolereaza si temperaturi de pana la 20 de grade Celsius, fara insa a deasi aceasta limita, deoarece in conditii de temperaturi ridicate planta sufera si isi pierde atat frunzele, cat si bobocii.

Begonia tuberhybrida face parte din grupa begoniilor cu tuberculi. Are flori simple, cu margini fimbriate si involte, foarte apreciate datorita marimii, frumusetii si culorilor variate (rosu purpuriu, galben, portocaliu, alb si roz). Tuberculii sunt rotunzi (au un diametru de 4-5 cm) si carnosi. Tulpinile aeriene carnoase au frunze dintate, putin carnoase.

Se dezvolta bine in sol bogat in humus si permeabil. Se inmultesc prin seminte, butasi sau prin divizarea tuberculilor. In timpul perioadei de repaus, tuberculii se pastreaza in nisip uscat sau in turba, la temperatura de 10 grade Celsius. La jumatatea lunii martie trebuie plantati in turba si pornesc in vegetatie la temperatura moderata, urmand ca apoi sa se divida si sa poata fi plantati in ghivece.

Begoniile decorative prin frunze

Sunt reprezentate de o multitudine de specii (aproximativ 1.000), caracterizate printr-un specific comun: au frunze carnoasa, pozitionate asimetric pe tulpina, intr-o mare varietate de forme si culori:

• ondulate, acoperite cu perisori de culoare verde inchis
• palmate, colorate verde lucios
• rotunde, cu o spirala deschis-albicioasa
• ovale, mari, lucioasa verzi-aramii pe fata frunzei si rosiatice pe dorul acesteia, cu marginea lobata si ondulata
• in forma de plaman, de culoare verde-rosiatica
• peltate, lung petiolate, gofrate, cu varful ascutit, margine ondulata si cu mici dinti
• de mici dimensiuni, cu forma frunzei de feriga sau a celei de artar

Ingrijire

Niciuna dintre speciile de begonii nu are viata lunga. Dupa aproximativ un an, acestea se depreciaza si sunt deseori atacate de fainare. Din acest motiv, in functie de specie, prin butasi de lastari sau de frunze, se creeaza o noua planta sanatoasa. Inradacinarea se face usor, in nisip sau turba. Pentru a stimula inflorirea si pentru a mentine o forma compacta, trebuie realizata ciupirea lastarilor prea vigurosi. In acelasi timp, florile ofilite si ingalbenite trebuie indepartate, deoarece pot constitui surse de infectie.

Este recomandata utilizarea ghivecelor de plastic, deoarece acestea mentin mai bine umiditatea in substrat, mai ales ca begoniile sufera daca acesta se usuca. Foarte importanta este evitarea excesului de apa, deoarece acesta produce putrezirea radacinilor sau a tuberculilor. Este indicat ca substratul sa fie usor, poros, fertil, amestecat cu turba si pamant de frunze si sa fie realizat un drenaj bun. Excesul de apa provoaca ingalbenirea frunzelor. Begoniile nu au nevoie de ghivece prea mari, deoarece au sistem radicular, superficial. Transplantarea se realizeaza primavara, in pamant proaspat. Adeseori, trebuie inlocuit doar pamantul de la suprafata.

Dintre bolile care ataca begoniile, fainarea este frecventa, in conditii de caldura excesiva si seceta atmosferica. Aceasta poate fi combatuta prin evitarea caldurii si a uscaciunii aerului si prin tratamente specifice cu produse pe baza de sulf.

Mucegaiul cenusiu duce la putrezirea plantelor tinere si se previne prin evitarea excesului de umiditate si prin aerisire corespunzatoare.