Din cele 25.000 de blocuri ce trebuie reabilitate pana in 2015, la noi nici macar primele 100 nu au intrat in reparatii, iar pretul locuintelor creste continuu.
Pentru o Europa ravasita de razboi, constructia pe scara larga a blocurilor de beton a fost un rau necesar, menit sa rezolve criza locativa. In graba anilor postbelici, s-a acordat mai putina atentie confortului sau consumului energetic, iar acum, la distanta de 55 ani, efectele acestor scapari se fac tot mai simtite.
In foarte multe tari europene, grija fata de fondul de locuinte vechi, construite intre anii 1946 si 1960, se manifesta diferit. In Estul Europei sunt populare masurile extreme, exprimate prin demolari, in timp ce in Vest, unde fondul locativ are o calitate mai buna, se merge pe conservare si reabilitare. Cele mai sensibile probleme sunt generate de blocurile din beton, care dau dureri de cap nu doar autoritatilor din Europa de Est. In Germania, care detine o solida mostenire locativa est-germana, zeci de blocuri de apartamente cad anual prada buldozerelor. Dupa reunificarea tarii, in 1990, autoritatile chiar si-au propus daramarea tuturor blocurilor comuniste considerate improprii pentru un trai civilizat. Numarul mare al acestor constructii - numai in Berlinul de Est erau circa 300.000 mp de apartamente - a obligat insa autoritatile sa-si revizuiasca planurile, pana la urma fiind adoptata solutia reabilitarii fondului locativ expirat moral. Guvernul federal a alocat pentru programul de reabilitare a circa 270.000 de apartamente mai mult de 4,5 miliarde euro. Astfel, in cei 17 ani de la reunificarea Germaniei, in Berlin au fost supuse asanarii peste 175.000 mp de apartamente din blocurile comuniste. Imobilele au fost consolidate, fatadele izolate termic, inlocuite ferestrele si tot ce inseamna instalatii, in blocurile fara lift s-au montat ascensoare (chiar si la cladirile cu 5 etaje), iar in unele cazuri s-au facut si recompartimentari interioare.
Active in demolarea blocurilor de beton sunt Franta, Olanda, dar mai ales Rusia. Ultima, spre exemplu, a promis oficial ca pana in anul 2010 toate blocurile de apartamente cu patru etaje, construite in Moscova in anii '50-'60, vor fi demolate. Acest angajament presupune daramarea a circa 25,5 milioane mp de locuinte.
Demolare sau consolidare?
In tara noastra, problemelor de uzura morala si fizica a fondului de locuinte li se adauga si cele legate de rezistenta seismica a structurilor existente. In Bucuresti, spre exemplu, care are un fond de locuinte mult mai subrezit ca urmare a cutremurelor din 1940 si 1977, despre demolari se vorbeste doar la nivel ideatic.
In mediul specialistilor inca nu exista unanimitate in formularea raspunsului la intrebarea cum este mai ieftin sa rezolvi problema fondului locativ deteriorat. Intre demolare si reabilitare, autoritatile au ales ideea refacerii structurilor existente. Pana acum, rezultatele nu au impresionat. Potrivit datelor Primariei Capitalei, din cele 261 de imobile aflate pe lista neagra a cladirilor cu risc seismic major doar doua au fost demolate si noua consolidate. Asa cum ne-am obisnuit, Bucurestiul impune trendul in restul tarii, si la bine, si la rau. Astfel, la nivelul tarii, programul guvernamental de consolidare pentru 2007 a prevazut reabilitarea seismica a unui numar de 8 imobile, la care se adauga alte 46 ce urmeaza sa fie consolidate in Bucuresti. Fondurile alocate acestui program se ridica la 9,6 milioane lei (circa 3 milioane euro).
Arhitectul Viorel Hurduc spune ca blocurile de locuit, fara valoare patrimoniala, vor incepe, incet-incet, sa fie daramate si la noi. Programul de consolidare seismica, daca nu vizeaza imobile cu personalitate, este o pierdere de timp si resurse. Niciun specialist nu poate garanta ca o cladire consolidata va rezista inca 100 de ani, sustine Hurduc.
Dar consolidarea celor 261 de cladiri cu risc seismic este doar o picatura in oceanul de munca la care trebuie sa ne asteptam daca vrem cu adevarat sa reabilitam fondul de locuinte din Romania. Acum sunt locuite in tara circa 5.900 de blocuri construite intre anii 1910 si 1970. Chiar daca nu toate trebuie consolidate antiseismic, majoritatea au nevoie de interventii mai mult sau mai putin importante pentru sporirea confortului locuirii. Si nu este vorba doar despre banala zugravire a fatadei.
Caldura care frige la buzunar
Reabilitarea termica este astazi unul dintre punctele importante in agendele ministerelor de resort din Europa, si asta in conditiile in care oricum consumul de energie pe cap de locuitor la nivel european este cu 50% mai mic decat in Romania. Din pacate, fondul de locuinte mostenit din epoca comunista este iremediabil compromis chiar din momentul construirii sale, sustine arhitectul Viorel Hurduc. In sectorul locuintelor, constructorii romani s-au inspirat din normele de suprafata franceze. In rezultat, avem apartamente la fel de mici ca ale lor, insa mult mai prost echipate. Programul de reabilitare termica initiat in Romania la recomandarea unei Directive europene (91/2002/CE) va aduce cateva castiguri din punct de vedere al diminuarii pierderilor de energie, dar nu va avea efect de imbunatatire a calitatii locuirii. Degeaba izolezi fatada unui imobil, daca traseul agentului termic permite in continuare pierderi de energie. Ca si in cazul reducerii riscului seismic, programul de reabilitare termica exista mai mult in teorie, rezultatele din teren fiind hilare, la fel si sumele cheltuite pentru acest program.
Conform reprezentantilor Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor (MDLPL), pana in anul 2005 nu au existat solicitari din partea asociatiilor de proprietari pentru inceperea Programului de reabilitare termica. Potrivit Ginei Petrescu, Sef Serviciu Directia Generala Lucrari Publice, in anul 2006 numarul de blocuri a crescut la 614, iar in acest moment sunt peste 2.500 de solicitari de includere in program.
In loc sa investeasca pentru eliminarea cauzelor care duc la consum mare de energie, la nivel guvernamental se prefera risipirea banilor publici pe ajutoare de caldura. In primul an de aplicare a programului (2005), alocatiile bugetare au fost de 1,083 milioane lei. In acelasi an, ajutoarele pentru caldura acordate populatiei si subventiile au reprezentat o suma de circa 18 ori mai mare (18 milioane lei). Anul trecut, pentru reabilitarea celor 8 blocuri si expertizarea energetica a altor 614, Guvernul a alocat 9,626 milioane lei, iar pentru ajutoarele de caldura - 10 milioane lei. Ritmul alocatiilor bugetare a franat in 2007, astfel ca in acest an programul a beneficiat doar de 11,134 milioane lei.
Conform planului de actiuni 2004-2015, cuprins in Strategia Nationala in domeniul eficientei energetice, in intervalul 2004-2015 Romania trebuie sa reabiliteze 25.000 de cladiri de locuit multietajate. Asta reprezinta mai putin de jumatate din blocurile de beton din Romania. Confortul locuirii nu va creste foarte mult in aceste locuinte, despre preturi insa nimeni nu pune mana in foc.
Foarte multe locuinte vechi
- Peste 80.000 de apartamente din cele 760.000 inregistrate la recensamantul din 1992, adica circa 11%, au fost construite intre anii 1945 si 1964.
- Din cele circa 57.400 de blocuri cu apartamente realizate din beton si prefabricate de beton existente astazi, aproape 6.000 sunt constructii ridicate intre anii 1910-1970.
Blocul provoaca depresii locatarilor
Ideea inlocuirii procesului de construire a unui imobil cu elemente prefabricate a aparut inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. In anii '80-'90 ai acelui secol au inceput sa fie produse primele prefabricate utilizate in constructii - coloane, elemente de zidarie. In 1903, arhitectul Auguste Perret a folosit betonul armat pentru construirea primului bloc de locuinte din elemente prefabricate. Industria blocurilor de beton a inflorit in Europa abia dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Deficitul urias de locuinte inregistrat dupa razboi - in Germania 20% din fondul locativ era distrus si 25% avariat - a impus gasirea unor solutii pentru rezolvarea urgenta a crizei locative. Atunci a incoltit ideea utilizarii pe scara larga a elementelor prefabricate din beton armat. Acestea erau produse in fabrici specializate, iar apoi asamblate pe santier. In 10-15 ani dupa razboi, criza locativa din Europa a fost rezolvata.
Dar primele concluzii despre efectele locuirii intr-un astfel de condominiu nu au fost incurajatoare. Cartiere de blocuri s-au dovedit nu doar lipsite de personalitate, ci, asa cum au relevat cercetarile, au efect nociv asupra psihicului uman, inhiba creativitatea artistica, fiind unul dintre motivele care a dus la popularizarea depresiei psihice.
In anii '60, in Europa Occidentala, constructorii au trecut de la tehnologiile bazate pe elemente de mare dimensiune la prefabricate mici. Caracterul industrial a supravietuit, insa daca pana atunci se foloseau circa 10-20 elemente prefabricate, dupa anii '60 se puneau in opera circa 100 de elemente prefabricate. Acest lucru a permis arhitectilor un mai mare joc de posibilitati in alcatuirea planurilor constructiilor si fatadelor. In plus, tehnologia a devenit mult mai flexibila, capabila de evolutie, orice modificare in preferintele clientilor putand fi mai usor reflectata in noile proiecte.
Divort dupa “nunta de aur”
Pentru o Europa ravasita de razboi, constructia pe scara larga a blocurilor de beton a fost un rau necesar, menit sa rezolve criza locativa. In graba anilor postbelici, s-a acordat mai putina atentie confortului sau consumului energetic, iar acum, la distanta de 55 ani, efectele acestor scapari se fac tot mai simtite.
In foarte multe tari europene, grija fata de fondul de locuinte vechi, construite intre anii 1946 si 1960, se manifesta diferit. In Estul Europei sunt populare masurile extreme, exprimate prin demolari, in timp ce in Vest, unde fondul locativ are o calitate mai buna, se merge pe conservare si reabilitare. Cele mai sensibile probleme sunt generate de blocurile din beton, care dau dureri de cap nu doar autoritatilor din Europa de Est. In Germania, care detine o solida mostenire locativa est-germana, zeci de blocuri de apartamente cad anual prada buldozerelor. Dupa reunificarea tarii, in 1990, autoritatile chiar si-au propus daramarea tuturor blocurilor comuniste considerate improprii pentru un trai civilizat. Numarul mare al acestor constructii - numai in Berlinul de Est erau circa 300.000 mp de apartamente - a obligat insa autoritatile sa-si revizuiasca planurile, pana la urma fiind adoptata solutia reabilitarii fondului locativ expirat moral. Guvernul federal a alocat pentru programul de reabilitare a circa 270.000 de apartamente mai mult de 4,5 miliarde euro. Astfel, in cei 17 ani de la reunificarea Germaniei, in Berlin au fost supuse asanarii peste 175.000 mp de apartamente din blocurile comuniste. Imobilele au fost consolidate, fatadele izolate termic, inlocuite ferestrele si tot ce inseamna instalatii, in blocurile fara lift s-au montat ascensoare (chiar si la cladirile cu 5 etaje), iar in unele cazuri s-au facut si recompartimentari interioare.
Active in demolarea blocurilor de beton sunt Franta, Olanda, dar mai ales Rusia. Ultima, spre exemplu, a promis oficial ca pana in anul 2010 toate blocurile de apartamente cu patru etaje, construite in Moscova in anii '50-'60, vor fi demolate. Acest angajament presupune daramarea a circa 25,5 milioane mp de locuinte.
Demolare sau consolidare?
In tara noastra, problemelor de uzura morala si fizica a fondului de locuinte li se adauga si cele legate de rezistenta seismica a structurilor existente. In Bucuresti, spre exemplu, care are un fond de locuinte mult mai subrezit ca urmare a cutremurelor din 1940 si 1977, despre demolari se vorbeste doar la nivel ideatic.
In mediul specialistilor inca nu exista unanimitate in formularea raspunsului la intrebarea cum este mai ieftin sa rezolvi problema fondului locativ deteriorat. Intre demolare si reabilitare, autoritatile au ales ideea refacerii structurilor existente. Pana acum, rezultatele nu au impresionat. Potrivit datelor Primariei Capitalei, din cele 261 de imobile aflate pe lista neagra a cladirilor cu risc seismic major doar doua au fost demolate si noua consolidate. Asa cum ne-am obisnuit, Bucurestiul impune trendul in restul tarii, si la bine, si la rau. Astfel, la nivelul tarii, programul guvernamental de consolidare pentru 2007 a prevazut reabilitarea seismica a unui numar de 8 imobile, la care se adauga alte 46 ce urmeaza sa fie consolidate in Bucuresti. Fondurile alocate acestui program se ridica la 9,6 milioane lei (circa 3 milioane euro).
Arhitectul Viorel Hurduc spune ca blocurile de locuit, fara valoare patrimoniala, vor incepe, incet-incet, sa fie daramate si la noi. Programul de consolidare seismica, daca nu vizeaza imobile cu personalitate, este o pierdere de timp si resurse. Niciun specialist nu poate garanta ca o cladire consolidata va rezista inca 100 de ani, sustine Hurduc.
Dar consolidarea celor 261 de cladiri cu risc seismic este doar o picatura in oceanul de munca la care trebuie sa ne asteptam daca vrem cu adevarat sa reabilitam fondul de locuinte din Romania. Acum sunt locuite in tara circa 5.900 de blocuri construite intre anii 1910 si 1970. Chiar daca nu toate trebuie consolidate antiseismic, majoritatea au nevoie de interventii mai mult sau mai putin importante pentru sporirea confortului locuirii. Si nu este vorba doar despre banala zugravire a fatadei.
Caldura care frige la buzunar
Reabilitarea termica este astazi unul dintre punctele importante in agendele ministerelor de resort din Europa, si asta in conditiile in care oricum consumul de energie pe cap de locuitor la nivel european este cu 50% mai mic decat in Romania. Din pacate, fondul de locuinte mostenit din epoca comunista este iremediabil compromis chiar din momentul construirii sale, sustine arhitectul Viorel Hurduc. In sectorul locuintelor, constructorii romani s-au inspirat din normele de suprafata franceze. In rezultat, avem apartamente la fel de mici ca ale lor, insa mult mai prost echipate. Programul de reabilitare termica initiat in Romania la recomandarea unei Directive europene (91/2002/CE) va aduce cateva castiguri din punct de vedere al diminuarii pierderilor de energie, dar nu va avea efect de imbunatatire a calitatii locuirii. Degeaba izolezi fatada unui imobil, daca traseul agentului termic permite in continuare pierderi de energie. Ca si in cazul reducerii riscului seismic, programul de reabilitare termica exista mai mult in teorie, rezultatele din teren fiind hilare, la fel si sumele cheltuite pentru acest program.
Conform reprezentantilor Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor (MDLPL), pana in anul 2005 nu au existat solicitari din partea asociatiilor de proprietari pentru inceperea Programului de reabilitare termica. Potrivit Ginei Petrescu, Sef Serviciu Directia Generala Lucrari Publice, in anul 2006 numarul de blocuri a crescut la 614, iar in acest moment sunt peste 2.500 de solicitari de includere in program.
In loc sa investeasca pentru eliminarea cauzelor care duc la consum mare de energie, la nivel guvernamental se prefera risipirea banilor publici pe ajutoare de caldura. In primul an de aplicare a programului (2005), alocatiile bugetare au fost de 1,083 milioane lei. In acelasi an, ajutoarele pentru caldura acordate populatiei si subventiile au reprezentat o suma de circa 18 ori mai mare (18 milioane lei). Anul trecut, pentru reabilitarea celor 8 blocuri si expertizarea energetica a altor 614, Guvernul a alocat 9,626 milioane lei, iar pentru ajutoarele de caldura - 10 milioane lei. Ritmul alocatiilor bugetare a franat in 2007, astfel ca in acest an programul a beneficiat doar de 11,134 milioane lei.
Conform planului de actiuni 2004-2015, cuprins in Strategia Nationala in domeniul eficientei energetice, in intervalul 2004-2015 Romania trebuie sa reabiliteze 25.000 de cladiri de locuit multietajate. Asta reprezinta mai putin de jumatate din blocurile de beton din Romania. Confortul locuirii nu va creste foarte mult in aceste locuinte, despre preturi insa nimeni nu pune mana in foc.
Foarte multe locuinte vechi
- Peste 80.000 de apartamente din cele 760.000 inregistrate la recensamantul din 1992, adica circa 11%, au fost construite intre anii 1945 si 1964.
- Din cele circa 57.400 de blocuri cu apartamente realizate din beton si prefabricate de beton existente astazi, aproape 6.000 sunt constructii ridicate intre anii 1910-1970.
Blocul provoaca depresii locatarilor
Ideea inlocuirii procesului de construire a unui imobil cu elemente prefabricate a aparut inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. In anii '80-'90 ai acelui secol au inceput sa fie produse primele prefabricate utilizate in constructii - coloane, elemente de zidarie. In 1903, arhitectul Auguste Perret a folosit betonul armat pentru construirea primului bloc de locuinte din elemente prefabricate. Industria blocurilor de beton a inflorit in Europa abia dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Deficitul urias de locuinte inregistrat dupa razboi - in Germania 20% din fondul locativ era distrus si 25% avariat - a impus gasirea unor solutii pentru rezolvarea urgenta a crizei locative. Atunci a incoltit ideea utilizarii pe scara larga a elementelor prefabricate din beton armat. Acestea erau produse in fabrici specializate, iar apoi asamblate pe santier. In 10-15 ani dupa razboi, criza locativa din Europa a fost rezolvata.
Dar primele concluzii despre efectele locuirii intr-un astfel de condominiu nu au fost incurajatoare. Cartiere de blocuri s-au dovedit nu doar lipsite de personalitate, ci, asa cum au relevat cercetarile, au efect nociv asupra psihicului uman, inhiba creativitatea artistica, fiind unul dintre motivele care a dus la popularizarea depresiei psihice.
In anii '60, in Europa Occidentala, constructorii au trecut de la tehnologiile bazate pe elemente de mare dimensiune la prefabricate mici. Caracterul industrial a supravietuit, insa daca pana atunci se foloseau circa 10-20 elemente prefabricate, dupa anii '60 se puneau in opera circa 100 de elemente prefabricate. Acest lucru a permis arhitectilor un mai mare joc de posibilitati in alcatuirea planurilor constructiilor si fatadelor. In plus, tehnologia a devenit mult mai flexibila, capabila de evolutie, orice modificare in preferintele clientilor putand fi mai usor reflectata in noile proiecte.
Divort dupa “nunta de aur”
In mod normal, dupa aniversarea a 50 de ani de viata, un bloc vechi, daca nu intra in lucrari capitale de reabilitare, devine extrem de repede o ruina de cladire. In foarte multe tari, imobilele cu locuinte colective trecute de 60-70 de ani sunt demolate, iar in locul lor construite altele, spune Ilinca Paun, Residential Operation Manager al companiei Colliers International.
Mai devreme sau mai tarziu, acest fond de locuinte va constitui acel segment de piata rezidentiala mai ieftin, asteptat de unii consumatori. Totusi, nu putem spune ca absolut toate blocurile trecute de 50 de ani vor participa la aceasta piata. O parte a acestora, mai ales cladirile aflate in zone bune, de-a lungul unor importante artere urbane, vor ramane la fel de solicitate, iar preturile de tranzactionare nu vor fi foarte diferite fata de proiectele noi. "Ma ingrijoreaza faptul ca la noi nu exista o strategie sau campanie de constientizare a proprietarilor de astfel de locuinte ca, daca nu investesc si in zona de spatii comune, ritmul de deteriorare fizica va creste mult", adauga Ilinca Paun.
Sursa: Saptamana financiara
Credite in blocuri rezidentiale bancare 
Concursul International Wienerberger Brick Award 2018: a inceput etapa de inscriere 
JYSK a lansat noua colectie de mobilier de gradina in cadrul evenimentului Sommervisen 
Comentarii
Nu exista comentarii.