Cand terenul cumparat poate deveni o pacoste... (I)

01 iulie, 2008

Oricine vrea sa-si cumpere un teren nu trebuie sa se lase furat de planurile de viitor, ci sa priveasca de la inceput cu ochi critici calitatea acestuia, mai ales in conditiile actuale, cand are o valoare atat de mare.

Chiar daca multe dintre pericolele ce pot afecta durabilitatea constructiei vin din subsol, ele pot fi anticipate datorita unor repere intalnite la suprafata.

Evaluarea unui teren poate fi realizata usor. Aprecierea calitativa la fata locului este recomandat sa fie urmata de rezultate cantitative furnizate de un laborator autorizat. Totusi, oricine poate supune terenul pe care doreste sa-l cumpere unei „expertize“ proprii, identificand si interpretand semnele, respectiv intensitatea lor. De asemenea. tineti cont de un aspect foarte important, si anume de faptul ca de la ceilalti proprietari din zona respectiva puteti afla informatii la fel de utile ca cele vizibile.

Atentie: teren alunecos!

Unele dintre cele mai periculoase fenomene ce afecteaza siguranta constructiilor sunt alunecarile de teren. Problemele provocate de acestea sunt cu atat mai importante cu cat aproape jumatate din teritoriul tarii noastre este reprezentat de zone colinare, intens populate, predispuse unei instabilitati a terenului. De aceea, posibilitatea alunecarilor de teren exclude din start achizitionarea acestor suprafete, deoarece o serie de trasaturi le transforma intr-un mare dusman:

- sunt fenomene violente, care actioneaza de cele mai multe ori rapid;

- sunt foarte greu de prevenit atunci cand se indeplinesc conditiile naturale;

- odata declansate, stabilizarea lor este foarte grea sau chiar imposibila, presupunand costuri majore.

Daca un teren a fost afectat de o alunecare, prezinta un aspect neregulat, cu multe santuri, gropi si movile. Chiar si atunci cand fenomenul este stabilizat, el constituie un pericol, deoarece se poate reactiva. Alunecarile de teren au in partea superioara crapaturi asemanatoare unor brazde sau chiar o rapa. Lateral, sunt conturate de maluri sau rupturi ale solului, iar la partea inferioara pamantul se aduna sub forma unor movile, numite valuri de pamant.

Portiunea deplasata, pe langa aspectul neregulat, incretit, este mai umeda decat restul solului, uneori formandu-se mici baltiri. Daca procesul se produce foarte lent si cu o intensitate scazuta, terenul se deplaseaza uniform, iar reperele ce ne arata conturul nu sunt vizibile. In acest caz, putem recurge la un alt gen de elemente ajutatoare: urmarim daca se pastreaza continuitatea unor aliniamente (carari, garduri sau siruri de copaci). Oricum, o alunecare nu este periculoasa numai in limitele sale banuite,

deoarece poate evolua mult ca suprafata. De aceea, inainte de a va hotari asupra unui teren, lasati un spatiu considerabil intre viitoarea proprietate si locul afectat.

Creeping si sapare pe dedesubt

Un alt fenomen nedorit, mult mai raspandit ca alunecarile de teren, dar mai putin periculos, e miscarea pe panta (in jos) a particulelor de pamant. Procesul, numit creeping, are loc doar la suprafata. In cazul lui, deplasarea unui volum de pamant se face particula cu particula, nu ca la alunecare – in masa. El nu are o prea mare influenta asupra constructiilor solide, pentru ca forta de impingere este exercitata de fiecare particula, nu de intreaga masa de pamant. Nu produce deformari ale suprafetei solului, insa poate fi depistat datorita formei curbate a tulpinilor copacilor ce cresc pe ariile afectate.

Practic, creepingul se manifesta pe orice teren in panta si este cauzat de miscarile milimetrice de reasezare a particulelor de sol, una in raport cu cealalta. In multe cazuri, fenomenul este nesemnificativ, cel mai important aspect fiind ca, pe termen lung, se poate acumula destula forta incat stabilitatea unei cladiri sa fie influentata.

Exista fenomene ale naturii ce nu sunt pe deplin vizibile, cum este saparea pe dedesubt. O roca prafoasa, galbena (loess), care la suprafata prezinta niste forme conice asemanatoare unor palnii (cu diametre de ordinul metrilor), semnifica existenta unor intense prefaceri in subteran. Apa se infiltreaza pe canalele verticale (milimetrice) ale solului, dizolva o parte din minerale si creeaza spatii goale. Ulterior, acestea se maresc si declanseaza la suprafata mici scufundari ale terenului, carora, in timp, le cresc dimensiunile. Procesul este intalnit de obicei in zona depozitelor leosoide din Dobrogea.