Castelul Bran, dincolo de legenda

            La nivel international trebuie sa recunoastem ca Romania ca destinatie turistica este aproape necunoscuta. Multi straini nici nu au auzit de tara noastra iar cei care stiu cate ceva despre ea isi rezuma cunostintele la cateva nume: Hagi, Nadia, Mutu dar mai ales Dracula. Cum strategii romani ai turismului (probabil in colaborare cu ceva colegi de-ai lor mai experimentati - straini) au reusit sa creeze o legatura artificiala intre Vlad Tepes (alias Dracula) si Castelul Bran, a rezultat un brand de exceptie: Castelul lui Dracula.

            Pozitia geografica a cetatii este una privilegiata: la mai putin de 30 km de Brasov, pe soseaua ce iese prin cartierul brasovean Bartolomeu si leaga Brasovul de Campulung, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului. Destinatia sa era aceea de fortareata de protectie a vamii ce dijmuia negustorii care tranzitau aceasta cale de acces intre Transilvania si Muntenia. Edificiul are o alura impunatoare, fiind situat pe o stanca, intr-un pozitie cheie din punct de vedere strategic.

            In prezent adaposteste muzeul Bran ce se desfasoara pe cele 4 etaje ale constructiei. Aici sunt expuse colectii de ceramica, mobilier, arme si armuri. In curtea castelului functioneaza un muzeu al satului care reflecta intr-o maniera autentica modul cum traiau si se gospodareau locuitorii din zona culoarului Rucar-Bran.

            Prima atestare documentara a castelului o intalnim intr-un act emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d'Anjou prin care brasovenii obtineau privilegiul de a construi fortificatie "cu munca si cheltuiala lor proprie". Pentru a deservi cetatea, satele Apata, Baciu, Cernatu, Crizbav, Purcareni, Satulung, Tarlungeni, Turches, Tohan, Zarnesti si Zizin vor deveni parte a domeniului Bran. Administrarea cetatii era incredintata unui castelan ce avea si atributiuni jurisdictionale. Castelul beneficia si de o garnizoana permanenta. In perioada 1419-1424, castelul revine in posesia lui Sigismund. Spre sfarsitul secolului al XV-lea acesta este preluat de autoritatea comitetului secuilor, iar din timpul domniei lui Iancu de Hunedoara trece sub conducerea voievodatului Transilvaniei. In 1888 autoritatile locale brasovene doneaza castelul Oficiului silvic Brasov. Astfel ca pana in 1918 aici au locuit brigadieri silvici, padurari si inspectori silvici veniti de la Brasov. Ulterior, la 1 Decembrie 1920 Consiliul Orasenesc Brasov doneaza Castelul Bran reginei Maria.

            In perioada 1920-1927 castelul a fost restaurat si transformat in resedinta de vara, tot cu aceasta ocazie construindu-se si Casa de ceai. In anul 1938 Regina Maria lasa intreg domeniul Bran mostenire fiicei sale, principesa Ileana. In 1948, odata cu expulzarea familiei regale, Castelul Bran intra in proprietatea statului roman. Desi nu este amenajat integral, incepand din anul 1956 castelul a fost transformat in muzeu de istorie si arta feudala si deschis publicului. Abia in anul 1987 incepe o noua si foarte necesara restaurare a constructiei, lucrarile finalizandu-se in mare masura in 1993.

            Constructia este alcatuita dintr-o combinatie intre lemn si piatra. Initial fortificatia cuprindea un post de aparare format din doua randuri de ziduri ce flancau trecatoarea dinspre sud (astazi se mai vad doar  cateva fragmente), cladirea postului vamal (nu s-a pastrat in forma initiala) si cetatea propriu-zisa, alcatuita din zidul de incinta, donjon, turnul rotund si turnul portii. Zidul de incinta este realizat din piatra de calcar, straturile din caramida fiind zidite ulterior. Acest zid are guri de tragere de forma dreptunghiulara asezate vertical. Numai patru dintre acesta sunt pozitionate orizontal si inchise cu obloane groase de lemn. Donjonul, plasat in partea de nord, este mai inalt decat restul castelului si este fixat in stanca. Acesta include doua incaperi si o scara ingusta de lemn ce urca spre acoperis, unde este prevazut si un post de observatie. Donjonul si cortina cu care se continua sunt prevazute cu un sir de creneluri treptate, rotunjite. Forma actuala a turnului rotund dateaza din 1593, vechiul turn fiind distrus de o explozie provocata de traznet. La parter turnul era prevazut cu un mic depozit pentru praf de pusca iar la etajul I si II erau cateva sali cu diverse intrebuintari. Poarta construita initial era blocata cu un gratar de barne, manevrat prin intermediul unor scripeti. Accesul prin aceasta intrare se putea realiza numai cu ajutorul unei scari mobile coborate pana la baza stancii.

            La etajul I se afla sase incaperi: vestibulul, o sala mai spatioasa, cu fresca, o incapere cu tavan cu bolti ogivale, o mica bucatarie si un al doilea vestibul. Sub turnul scarilor este o sala ingusta ce servea drept inchisoare. Etajul II cuprinde un vestibul, o fosta bucatarie, o sala mica ce corespunde cu odaia din turnul nou al portii si o incapere cu grinzi pictate cu motive sasesti. In curtea interioara se afla doua pivnite, cuptorul de copt paine si o alta inchisoare. O atractie speciala a castelului este fantana, cu o adancime de aproximativ 57 m, amplasata in curtea interioara.

            Cert este ca in peste 6 secole de existenta castelul a suferit destule modificari la nivel arhitectural. Stilul de baza este cel gotic transilvanean insa ulterior au aparut nenumarate influente adiacente. Toate aceste trasaturi de diverse origini in ansamblu nu fac decat sa sporeasca interesul specialistilor dar si pe cel al profanilor. Prin urmare nu se cade sa ocoliti un obiectiv turistic atat de important, daca aveti drum prin zona, chiar daca nu e prima oara cand vizitati Castelul Bran.