Ce blocuri s-au construit in Bucuresti dupa cutremurul din 1977

Bulevardul Unirii - Inceput in 1983, proiectul de 15.000 de apartamente care se intinde dupa piata Alba Iulia, a fost destinat initial muncitorilor de la Casa Poporului dar a devenit dupa 1990 una din cele mai scumpe zone rezidentiale din capitala

 

La nivelul Bucurestiului, inainte sau dupa cutremurul din 1977 reprezinta o intrebare de cateva mii de euro in momentul tranzactionarii unei locuinte, scrie revista Business Construct in numarul din luna decembrie, care va aparea in aceasta saptamana alaturi de Ziarul Financiar.

Astfel, un apartament cu doua camere construit inainte de 1977 la o apropiere de circa 10 minute de o statie de metrou este scos la vanzare - fara imbunatatiri majore - cu cel mult 50.000 de euro, in timp ce pentru o locuinta similara construita dupa anul cutremurului proprietarii cer in jur de 60.000 de euro, conform anunturilor postate pe site-urile de specialitate.

 

Din cele aproximativ 800.000 de locuinte din Bucuresti, aproape 700.000 sunt apartamentele construite in perioada regimului comunist, majoritatea fiind dispuse in aproximativ 9.000 de blocuri, conform datelor de la Institutul National de Statistica.

 

Dintre acestea, peste 300.000 au fost date in folosinta dupa cutremurul din martie 1977, cele mai multe fiind grupate langa marile bulevarde care au facut legatura dintre cartiere si centrul orasului.

 

Diferenta tipurilor de constructie dintre cele doua perioade nu consta atat in modul de realizare, cat in faptul ca dupa cutremur a fost luata in calcul posibilitatea unor seisme mai puternice.

 

Cu toate acestea, nici la cutremurul din 1977, cel mai puternic din ultimii 50 de ani, nu blocurile finalizate de regimul comunist au fost cele care s-au prabusit, facand aproape 1.500 de victime numai in Bucuresti. In aceste conditii, se justifica diferenta de perceptie asupra apartamentelor?

 

Arhitectul Serban Popescu Criveanu, profesor in cadrul Universitatii de Arhitectura din Bucuresti, spune ca blocurile din oras au fost construite in prima faza cu modele de rezistenta germane. "Constructiile au fost facute foarte bine, dovada ca in 1977 au cazut doar trei scari de bloc facute de comunisti, si acelea probabil din cauza unor vicii de executie. Am facut atunci o comisie sa vedem daca este cazul sa evacuam locatarii din blocuri. Surpriza noastra a fost ca nu au existat decat mici defecte, in rest cladirile au rezistat foarte bine. Modelul german dupa care au fost construite apartamentele pana atunci a fost foarte bun, insa trebuie sa luam in calcul ca in Germania nu exista activitate seismica", afirma arhitectul.

 

Recent, un alt reputat arhitect, Calin Negoescu de la Westfourth, sublinia faptul ca "singura componenta unde nu s-au facut economii in acea perioada a fost structura, de frica unor cutremure, dar instalatiile si finisajele sunt sub orice critica".

 

Cu alte cuvinte, blocurile comuniste au fost construite fara a avea "pretentii arhitecturale", cu suprafate modeste si camere "ingramadite", finisaje si instalatii slabe, care cu timpul au devenit o problema serioasa - tevi ruginite, subsoluri insalubre -, dar care nu au neaparat o problema de structura, cutremurele fiind una dintre principalele griji ale sotilor Ceausescu.

 

Geneza Bucurestiului comunist

 

Dezvoltarea rezidentiala a Capitalei in perioada regimului comunist este strans legata de marile platforme industriale - Republica in est, IMGB in sud si industria usoara din zona de vest a orasului.

 

Toate aceste ambitii industriale incluse in cincinalele comuniste au necesitat o mana de lucru imensa, care a venit de la sate, dupa ce majoritatea terenurilor au fost colectivizate, in anii '50 si '60. Este probabil unul dintre cele mai mari proiecte sociale din Europa, care a dublat populatia Capitalei in mod fortat in numai cinci decenii.

 

"In acea perioada Romania se afla intr-o situatie deosebit de interesanta din punct de vedere social, dar extrem de delicata din punct de vedere economic", spune Constantin Jugurica, fostul director tehnic de la Proiect Bucuresti, institutul de arhitectura care s-a ocupat cu proiectarea marilor cartiere construite de administratia comunista. "Nu s-a pus problema atunci a niciunei demolari, nici macar la periferie, pentru ca nu am fi avut unde sa-i cazam si pe aia si pe aia (muncitorii adusi din alte zone ale tarii si populatia existenta - n.red.). Atunci s-a pus problema construirii unor cartiere langa marile platforme industriale", explica arhitectul.

 

Au aparut astfel primele mari cartiere de blocuri din Bucuresti - Titan, in est, care a ajuns in 20 de ani cel mai mare "ansamblu rezidential" din Capitala, cu circa 200.000 de locuitori, iar in paralel au fost incepute de asemenea lucrarile pentru cartierele Drumul Taberei si Militari, in vest, privite pe atunci ca un ansamblu intreg, si Berceni, in sud. Cartierele erau ca niste orase-satelit, limitrofe Bucurestiului, nefiind legate de oras prin nicio sosea importanta.

 

A doua etapa a dezvoltarii rezidentiale a presupus legarea acestor "miniorase" de Bucuresti, spune Jugurica. La inceputul anilor '70 au fost construite marile artere care legau cartierele de centrul orasului: Giurgiului, Iuliu Maniu, Colentina sau Calea Mosilor.

 

In aceasta perioada a fost inregistrat un record de locuinte construite in Capitala. Conform datelor INS, in perioada 1971-1980 au fost date in folosinta 2.938 de blocuri de locuinte, cu 65% mai mult decat in deceniul anterior. In anii '80 au fost finalizate 2.653 de blocuri, pentru ca dupa caderea regimului comunist numarul de proiecete sa fie redus considerabil, pana la circa 800 de blocuri in perioada 1991-1999.

 

 

Unde sunt blocurile de dupa '77

 

Imediat dupa cutremur, timp ce 15 ani, s-a construit in special in jurul marilor artere de circulatie din Bucuresti.

 

Cele mai multe apartamente au fost facute pe soseaua Pantelimon si strazile adiacente, unde au fost construite circa 27.000 de apartamente dupa 1977, cele mai multe locuinte date in folosinta intr-un cartier dupa anul cutremurului.

 

Putin peste 22.000 de apartamente au fost livrate in intervalul 1977-1990 si de-a lungul soselei Colentina, in timp ce in aceeasi perioada au fost construite 18.000 de apartamente in cartierul Rahova, pe langa strazile Margeanului si Petre Ispirescu.

 

Potrivit arhitectului Constantin Jugurica, suprafata apartamentelor a crescut in aceasta perioada, livingul masurand 18 metri patrati in zonele rezidentiale, urcand pana la 24 de metri patrati spre zona centrala.

 

Planurile de dezvoltare rezidentiala din aceasta perioada au "beneficiat" de un avantaj al cutremurului, afirma arhitectul de la Proiect Bucuresti. "Toate ansamblurile acestea pacatuiau prin faptul ca blocurile inalte erau ridicate doar «la strada», iar in spate erau pastrate casele vechi. Dupa cutremur, s-a ivit aceasta ocazie de a patrunde in interiorul orasului, dar si in interiorul cartierelor (ca urmare a prabusirilor din timpul cutremurului - n. red.)", afirma arhitectul.

 

Perioada coincide cu a treia mare etapa de construire de locuinte in Capitala. Proiectul "vedeta" al acestei etape a fost rezultatul dorintei lui Nicolae Ceausescu de a construi o artera pentru a pune in valoare cel mai mare proiect arhitectural din perioada comunista - Casa Poporului.

 

Blocurile de la marginea Bulevardului Unirii (fostul Victoria Socialismului) au fost construite in cadrul unui proiect rezidential integrat, care traverseaza Piata Alba Iulia si se prelungeste pana la Piata Muncii, cladiri care totalizeaza 15.000 de apartamente. Construite in perioada 1983-1990, apartamentele au fost destinate initial muncitorilor de la Casa Poporului, insa in prezent au devenit una dintre cele mai scumpe zone rezidentiale din Capitala.

 

Dupa '90, au fost continuate pentru o perioada proiectele incepute si nefinalizate de regimul comunist, dupa care a urmat o perioada de mai bine de zece ani de "liniste" pe piata rezidentiala. "Agitatia" a reinceput odata cu perioada de boom imobiliar.

 

Primele proiecte cu peste 300 de apartamente din Bucuresti finalizate in anii 2000 au fost Quadra Place din Militari si Central Park de langa circul Globus. Ulterior, au mai fost facute o serie de proiecte de dimensiuni chiar mai mari, printre care Rasarit de Soare, Asmita Gardens, InCity Residences sau Doamna Ghica Plaza, dar piata locuintelor a inceput sa scada, in 2009 fiind finalizate mai putin de 3.000 de locuinte in Bucuresti, un oras cu circa doua milioane de locuitori.

 

In aceste conditii, cele circa 400.000 de locuinte din Bucuresti construite inaintea cutremurului, adica acum peste 35 de ani, pot fi considerate vechi si au o pondere semnificativa in total, dar nu este obligatoriu ca aceste locuinte sa fie mai putin sigure in cazul unui cutremur decat cele noi, care au fost construite de firme si muncitori care nu mai au atat de vie in minte imaginea dezastrului din 1977.