Condensul... un calcul matematic

In locuinta se produc permanent vapori de apa: din aerul respirat de om - cantitatea zilnica 1-2 litri; din gatit - pana la 2 litri intr-o gospodarie de 4 persoane; din activitatile gospodaresti (baie, spalatul rufelor, udatul florilor) - pana la 3 litri intr-o gospodarie de 4 persoane. Aceste cantitati sunt prezente permanent sub forma de vapori, invizibili in aer. Astfel un metru cub de aer la 0oC poate sa contina o cantitate maxima de 5g (reprezentand 5 cm3) vapori de apa. Daca temperatura incaperii creste, atunci aerul poate primi o cantitate mai mare de apa. Astfel la 20oC vom avea 17g si la 30oC se ajunge la 30g la m3.

 

Diferenta dintre temperatura suprafetelor reci, care conduce la fenomenul de condensare, si temperatura aerului din incinta este dependenta de cantitatea de vapori apa din incinta, adica de umiditatea relativa. Astfel, cu cat umiditatea este mai mare cu atat aceasta diferenta de temperatura este mai mica. De exemplu, la o temperatura de 20°C a aerului din camera, temperatura unei suprafete pe care va apare condens va fi de 9.3oC pentru o umiditate relativa de 50%, 13.2°C pentru o umiditate de 65% respectiv de 18.2°C pentru o umiditate de 90%. Se poate constata ca in cazul unei umiditati relative de 90% aparitia condensului este aproape inevitabila, pe orice obiect cu o temperatura de cel mult 18.2°C fiind vizibil condensul.

 

De exemplu, sa luam in considerare un spatiu cu 15mp suprafata, 2,5 m inaltime si cu un volum de aproximativ 38 mc. Daca aerul are o temperatura de 23 grade C, la o umiditate a aerului de 100% in acest spatiu se afla aproape 1 litru de apa sub forma de vapori invizibili. In cazul scaderii cu cateva grade a temperaturii exterioare, in jur de 30% din vaporii de apa se condenseaza pe suprafetele reci din incapere, in primul rand la nivelul geamurilor. Formarea condensului apare si atunci cand umiditatea aerului din incapere este conform raportului ridicata, iar temperatura suprafetei de pe partea interioara a geamului este coborata.

Condensarea incepe intotdeauna de la marginea geamului unde pot exista zone neetansate corespunzator. Circulatia aerului cald care "spala" geamurile poate fi impiedicata de un pervaz prea larg peste calorifer ceea ce duce la aparitia condensului pe geam cu prioritate la partea de jos.

 

In incaperile mai putin incalzite poate aparea condens in zilele reci si la ferestrele cu geam termoizolant. Acesta se datoreaza faptului ca spatiul respectiv este saturat cu vapori de apa produsi de respiratie pe timpul noptii la o temperatura joasa.

Termoizolarea are un rol foarte important in evitarea formarii fenomenului de condens. De multe ori, aparitia picaturilor de apa in zonele mai reci se datoreaza izolarii necorespunzatoarea peretilor, care poate favoriza igrasia (este suficient ca temperatura suprafetei ce vine in contact cu aerul sa se situeze sub nivelul punctului de roua). Daca intr-o incinta se inregistreaza o temperatura de 20°C si o umiditate relativa de 50%, iar la nivelul tocului/cercevelei sau a geamului tamplariei se masoara 9°C (nivel situat sub cel al punctului de roua), va aparea fenomenul de condens. In acest caz, evitarea situatiei nedorite se va realiza prin cresterea temperaturii suprafetei de contact la peste 15°C (eventual, cu refacerea izolatiei zidariei sau prin montajul unor corpuri de incalzire).

Nu va faceti iluzii ca termopanul va va salva automat de prezenta condensului. Ca orice produs, si acesta are avantaje si dezavantaje, in functie de categoria din care face parte. Dar despre acest subiect o sa va dam mai multe detalii saptamana viitoare.