Constructiile ridica economia, dar si deficitele

Pentru ca materialele interne de finisare nu sunt competitive, constructorii mari si mici prefera produsele din import

 

Se vede cu ochiul liber, si datele statisticii confirma, ca se construieste in ritmuri-record. In mod natural, aceasta inseamna in primul rand cresterea industriei materialelor de constructie, finisaj, instalatii, mobila etc. Dar cat din aceasta crestere „ramane" in tara? Cu alte cuvinte, constructiile folosesc cu preponderenta materiale de productie locala sau aduse din import?

 

Vom incerca sa gasim un raspuns intr-un caz concret - o investitie de proportii din Bucuresti, circa 50 de milioane de euro, intr-un hotel de 1.500 de camere, preconizat a fi cel mai mare din Europa de Est. Costin Bratu, directorul de achizitii al Pro Confort, firma care dezvolta proiectul hotelului din cartierul Vitan, a plecat la „piata" cu un obiectiv bine incadrat - sa cumpere produse din zona superioara a clasei medii. „Trebuie sa tinem cont ca avem camere de cinci, patru si trei stele. Deci ne trebuie calitate, dar fara sa fie „lux extrem". Evident ne uitam si la pret. Sa nu uitam ca furnizorul trebuie sa aiba marfa suficienta, pe care sa o livreze la timp". In aceste conditii, politica noastra a fost ca mai intai sa ne uitam la ce se fabrica in tara si apoi la importuri", spune Costin Bratu. Orice constructie incepe cu ciment si fier (otel) beton. Cantitatile foarte mari si implicit costurile considerabile cu transportul fac ca optiunea viabila de achizitie sa fie productia interna. „Cimentul l-am luat de la cei trei producatori din tara, iar fierul de la distribuitori, care insa se aprovizioneaza de la combinatele din tara", spune directorul. De asemenea, lemnul este autohton. Cimentul, fierul beton, sarma, cuiele, lemnul bat la 60% din totalul investitiei. Deci, primul rezultat pozitiv - in jur de 30 milioane de euro raman la producatorii din tara. Primul element surprizator - pentru cofraje s-au folosit placi aduse import, in special din Bulgaria. Dar surprizele de-abia acum incep sa curga.

 

 

„Incepem sa ne gandim serios daca nu ar mai eficient ca la urmatoarele investitii mari pe care le vom face sa aducem cimentul si fierul din afara", spune directorul de achizitii. Asa se intampla cand preturile incep sa o ia razna. Inceputa in ianuarie 2006, constructia hotelului a prins din plin cresterile dure de preturi. „Au fost cresteri cu mult peste ceea ce ne-am asteptat - la fier cu 25%, la cimentul in saci - cu peste 20%". O solutie de atenuare a cresterilor la ciment a fost achizitia vrac, dar si aceasta a impus apoi cumpararea unei statii de betoane. Astfel, au aparut cheltuieli suplimentare de milioane de euro. O suma care, mai ales daca scumpirile vor continua in acelasi ritm, va acoperi cheltuielile de transport pentru materialele din import. Din acest moment, abaterile de la cheltuielile programate impun calcule mai stricte, la euro-cent, pentru achizitia finisajelor. „Ganditi-va ca avem 1.500 de camere: un euro economisit inseamna 1.500 de euro, ceea ce nu e deloc putin". Urmeaza o cursa in care produsele autohtone incep sa piarda teren.

 

 

Sunt putine cazuri unde nu sunt alternative interne. Placarea exterioara - „bond, un material deosebit, care nu se fabrica aici". Lifturile - pentru acest regim de inaltime nu gasesti producator in tara". Dar, vopseaua lavabila - adusa din Germania. „E din clasa premium, la pret e similar cu produse din tara, dar la calitate e deasupra". Gresie, faianta - import Spania. „Pret mult mai mic decat pentru produsele din tara, in medie 10 euro/mp, calitate recunoscuta". In baie: cada - intern, cabina dus - extern (Asia), lavoar - intern, baterii - Germania, vas WC - Turcia, rezervor - Italia, corpuri de iluminat - import. La capitolul mocheta, alegerea a fost doar o problema de nuanta. Patronul Pro Confort, Ionut Negoita, a inceput afacerile cu import de mocheta, astfel ca este „la el acasa" in acest domeniu. Rezultatul - import Belgia, alternativele romanesti, Sibiu si Alba nerezistand la calitate-pret. De asemenea, perdelele si draperiile sunt din afara, Belgia si Turcia. Productia interna mai recupereaza usor. Feresterele - geam, din intern, profile PVC aduse din Belgia, dar confectionate in tara. Usile - produse intern, dar cu furnir extern. Mobila - palul din import, asamblarea in tara. Tevile instalatiilor - productie interna. Una peste alta, 70% din materialele folosite pentru hotel (valoric) sunt produse in tara, restul sunt din import - arata directorul Bratu.

 

 

Evident, pentru o companie privata, practic nu conteaza cine si de unde e furnizorul, atat timp cat acesta i-a livrat produsul potrivit, in conditiile potrivite. Aparent, nici pentru intreaga economie n-ar trebui sa conteze. La urma urmei, si importatorul plateste impozite, are angajati. Logica macro este insa alta. O mare investitie ajuta la cresterea PIB, pe de-o parte, iar, pe de alta, creste deficitul comercial. Putem multiplica fiecare 20-30% dintr-o mare investitie in constructii si avem o dimensiune de sute de milioane de dolari a importurilor de materiale de finisare, dotari etc. (Asta nu include si potentialele importuri de materiale grele, ca urmare a scumpirilor excesive din tara). Apoi putem adauga sutele de mii de mici investitii facute de romani in renovarea apartamentelor ori construirea unei vile in oras sau a unei anexe la casa de la tara. „De anul trecut am inceput sa importam caramida. Am gasit in Croatia mai buna si mai ieftina decat caramida de Tandarei", spune Brebenel Mariana, administratorul Rocon, un mic depozit de materiale de constructii de la marginea Bucurestiului. Mai nou, insa si varul il aduc din import. „Aici e vorba ca e mai ieftin, ca, in rest, varul e var peste tot".

 

Nota bene, nu vorbim de importuri de masini de calcul, de tomografe, nici macar de betoniere si basculante, ci de placi de faianta si vase de WC. In aceste conditii, nu e greu de explicat de ce in anul in care economia creste ca un tigru (7,7%) si deficitul comercial rage a record dupa record - 14,9 miliarde de euro, in 2006 (crestere anuala de 45%), 1,06 miliarde in ianuarie 2007 (crestere cu 66% fata de ianuarie 2006). Ce inseamna deficite mari? BNR si FMI zic ca s-ar putea sa vedem ceva mai incolo, cand dezechilibrele macro vor readuce vremurile unui leu slab.

 

Sursa: Adevarul