Comunicarea, în esența sa, este un pilon al existenței umane, un liant esențial care conectează oamenii între ei ... de aceea, întrebarea se pune: când avem nevoie de alt-cineva, care să comunice pentru noi, în interesul nostru, cum îl vom alege?

Între barierele comunicării, constatăm: diferențele de vârstă (ruptura între generații), cele cultural-lingvistice (fondul vocabularului pe care persoanele îl dețin și îl folosesc), arta oratoriei și logica discursului (inteligența și inspirația de a căuta și propune argumentele potrivite la momentul potrivit) și multe altele cum sunt: factorii psihologici (emotivitatea) sau psiho-somatici (bâlbâiala) dar și disponibilitatea (timpul dedicat comunicării cu ceilallți) - a avea o predispoziție pentru apărarea propriilor idei, propriei poziții …

Din perspectivă istorico-antropologică, comunicarea a fost instrumentul prin care comunitățile umane au prosperat, au învățat și s-au dezvoltat. Prin schimbul de idei și cunoștințe, societățile au evoluat, iar comunicarea a devenit o artă, o știință și o necesitate. A preda mai departe ceea ce ai aflat, ceea ce tu consideri că este important și că ar merita cunoscut de ceilalți, e pentru unii din semenii noștri o misiune reală, o chemare.

Filosofic vorbind, comunicarea este procesul prin care transmitem și primim informații, idei, sentimente și valori. Aceasta nu se rezumă doar la transferul de informații, ci implică și interpretarea, înțelegerea și crearea sensului. În filosofie, comunicarea este adesea privită ca un mod de a căuta și de a exprima adevărul, fie el subiectiv sau obiectiv. Adevărul subiectiv, personal, este acel adevăr pe care fiecare individ îl percepe și pentru care se angajează, folosindu-și inteligența sau forța. Pe de altă parte, adevărul obiectiv transcende percepțiile individuale și există independent de acestea.

Poate vom înțelege ”obiectivitatea” pe care filosofii se străduiesc să o demonstreze, dacă includem în perspectiva noastră un punct de vedere teologic, în care comunicarea este văzută drept Calea prin care putem ajunge la Lumina Adevărului - respectiv, la ”atingerea” și înțelegerea Adevărului ca Persoană, nu doar ca un concept abstract sau un simplu obiect. Conform tradiției teologice, Adevărul personificat este Calea, Adevărul și Viața: Isus Christos (ne-o spune Evanghelia Sf Ioan, cap XIV, v 6 - în dialogul Domnului cu Toma).

În acest context complex și profund, rolul consultantului imobiliar poate fi văzut ca acela de a crea un pod al comunicării între părțile implicate într-o tranzacție imobiliară. Agentul imobiliar nu doar că facilitează schimbul de informații obiective, ci și navighează prin percepțiile și adevărurile subiective ale fiecărei părți, construind astfel o înțelegere comună care depășește simplele detalii ale tranzacției. Prin aceasta, agentul devine un mediator esențial, un liant care conectează vânzătorul și cumpărătorul nu doar la nivel de informații, ci și la nivel de înțelesuri și valori.

Consultantul imobiliar acționează ca un mediator care facilitează schimbul de informații esențiale, într-o manieră clară și obiectivă - și, foarte important, la timp (sau în timp util)! Aceste informații includ detalii ale proprietății precum locația, suprafețe, structura și istoricul acesteia, toate aspectele legale relevante, prețul și condițiile de negociere, precum și înțelegerea interesului real al potențialului cumpărător.

Un aspect cheie în acest proces este "calificarea părților". Acest proces presupune o evaluare amănunțită a nevoilor și posibilităților fiecărei părți implicate în tranzacție. Prin calificarea părților, consultantul imobiliar se va asigura (în măsura posibilului), că vânzătorii și cumpărătorii sunt potriviți unul pentru celălalt, în termeni de cerințe și așteptări. Acest proces necesită timp și atenție, deoarece cunoașterea reciprocă și înțelegerea nevoilor fiecărei părți sunt esențiale pentru succesul tranzacției.

În plus, un alt aspect important al rolului consultantului imobiliar este prezentarea echilibrată a proprietăților. Acesta înseamnă nu doar evidențierea punctelor forte, dar și menționarea onestă a punctelor slabe. Această transparență este un ”trigger” (factor declanșator) al climatului de încredere și cea mai bună asigurare că ambele părți fac o alegere informată. De exemplu, dacă o proprietate necesită reparații semnificative sau se află într-o zonă cu anumite probleme, este important ca aceste detalii să fie comunicate deschis. Prin prezentarea onestă, atât avantajelor, cât și dezavantajelor, consultantul imobiliar contribuie la evitarea surprizelor neplăcute și la consolidarea unei relații de încredere între părți.

Agentul imobiliar nu este un simplu ”poștaș”, care poartă tolba cu informații dintr-o parte în cealaltă, ci contribuie la crearea unui mediu de încredere, onestitate și transparență în procesul de cumpărare sau vânzare a unei proprietăți ...