Cum intretinem garniturile tamplariei termoizolante

Schimbarea tâmplăriei clasice cu una termoizolantă are ca prim scop îmbunătăţirea etanşeizării şi a izolaţiei oferite (termice şi fonice). In funcţie de calitatea componentelor utilizate la fabricarea ei, tipul profilului, tipul pachetului termoizolant (sticla), garniturile utilizate etc., putem avea anumite calităţi ale tâmplăriei. Dincolo de aceste aspecte ce ţin de momentul în care este executată tâmplăria, este necesară realizarea unor lucrări de întreţinere, periodice.

De această dată vom discuta despre garniturile de etanşare ale tâmplăriei termoizolante.

Garniturile existente pe tâmplăria termoizolantă din PVC sau din alte materiale sunt de două feluri: garnituri batante şi garnituri pentru geam. Primele sunt poziţionate pe zona de toc şi pe cercevea ferestrei, unde etanşază îmbinarea profil-profil. Celelalte sunt poziţionate pe tocul ochiurilor de geam fixe, în contact direct cu sticla termoizolantă, unde etanşează îmbinarea sticlă-profil.

Calitatea acestor garnituri este in strânsă legătură cu  atingerea performanţelor tâmplăriei. Ele sunt menite să asigure contactul perfect pentru a putea îndeplini rolul de izolare termică, fonică, etanşeizarea la apă etc., indiferent de condiţiile atmosferice exterioare.

Constructiv, avem un cheder de cauciuc cu o anumită formă, care este presat între suprafeţele pe care le etanşeizează. Din această cauză, corelat cu calitatea materialului utilizat la fabricare, în timp pot să apară situaţii când scade capacitatea de etanşeizare, se pierde elasticitatea sau, din diverse cauze, crapă ori se rupe garnitura. Ca orice cauciuc, poate să îmbătrânească, iar durata de viaţă este mai mică sau mai mare, mai ales dacă nu va fi şters periodic de praf şi curăţat. Utilizarea unor soluţii pe bază de clor sau alte substanţe chimice nu este recomandată, deoarece acestea contribuie la îmbătrânirea prematură a garniturilor.

Materialele utilizate pentru garnituri sunt cauciucul poliizoprenic sau cauciucul natural, din care se produc cele mai bune garnituri, cauciucul butadien-stirenic (SBR) şi cauciucul polibutadienic (BR) sau cauciucul reciclat. Acestea din urmă sunt cele mai slabe garnituri ce echipează standard foarte multe ferestre şi uşi.

Constatarea stării de uzură sau deteriorare a garniturilor se face uşor, doar inspectând vizual toate zonele de îmbinare la colţul tocului, cercevea sau zona de mijloc unde garnitura se poate strânge și poate lăsa goluri între zonele etanşeizate. Tot la capitolul teste, putem introduce o foaie de hârtie de xerox, închidem fereastra şi trage uşor de hârtie. Dacă aceasta este trasă foarte uşor, înseamnă că etanşeizarea nu este optimă şi trebuie luate măsuri. La fel de bine putem constata lipsa de etanşeitate la apariţia curenţilor de aer sau a picăturilor de apă la interior, dar aceasta nu este întotdeauna vina garniturilor, deoarece pot exista și alte cauze legate de deformarea profilelor.

Recomandarea specialiştilor din domeniu este înlocuirea integrală a garniturilor la un interval de 3-5 ani. De la caz la caz, această perioadă poate fi extinsă, dar numai după ce ne asigurăm că acestea etanşeizează în continuare şi nu sunt deformate sau rupte. Garniturile pot fi schimbate uşor, mai ales cele batante. Uneori, este necesar un mic reglaj pentru realizarea presiunii de contact.

Cu atenţia cuvenită garniturilor de etanşeizare ale tâmplăriei termoizolante, putem evita problemele generate de deteriorarea acestora:

• Izolare fonică slabă
• Pătrunderea aerului rece și a curenților prin perimetrul tâmplăriei
• Infiltrarea masivă a apei în camera feroneriei