De ce nu se vinde curentul la galeata

Daca geniile omenirii ar fi inventat vanzarea curentului electric la galeata, probabil ca noi toti am fi platit putin pentru facturile de energie. Din pacate, lumina vine pe fir.

 

"Baietii destepti iau energie hidro cu 24 dolari/MWh". Aceasta propozitie, rostita sententios de seful statului de cate ori a avut prilejul, a facut cariera, inducand sentimentul ca unii iau energie aproape degeaba, in vreme ce sarmana populatie se sufoca sub cuantumul facturilor.

 

MECANISM COMPLICAT. Spre dezamagirea strategilor presedintelui, nici macar un singur consumator din Romania, fie el cat de energofag si de orientat politic, nu plateste 24 dolari/MWh. De ce? Pentru ca in Romania inca nu s-a inventat vanzarea curentului cu galeata. Si, din cate se pare, oamenii de stiinta sunt inca departe de a descoperi metoda prin care sa iei curent dintr-o centrala electrica (hidro, nucleara, termo etc.) si sa-l cari cu ciurul catre client. Cum ajunge energia ieftina de la producator, prin intermediar, la consumator? Mecanismul e ceva mai complicat pentru recent descoperitii "analisti" de pripas ai pietei energiei, dar Jurnalul National il prezinta in randurile urmatoare.

 

TRANSPORT SI DISTRIBUTIE. Ca un furnizor sa poata livra energie electrica "la poarta consumatorului", trebuie intai ca acesta sa incheie contracte conexe de transport si distributie (daca consumatorul este alimentat din reteaua de distributie). Cu Transelectrica se incheie intelegerile contractuale pentru transport, iar cu societatile de distributie (Electrica) cele pentru distributie. Furnizorul va plati astfel (cu bani, ca-i capitalism si nimeni n-o face benevol) tarifele aferente: transport, interconexiune (in cazul importurilor), servicii de sistem si taxa de administrare a pietei, tarifelor de distributie. Totodata, se incheie – fatalitate, tot pe bani – conventii pentru piata de echilibrare si, pe cale de consecinta, se suporta costurile dezechilibrelor (induse de abaterile consumurilor reale ale consumatorilor fata de cele prognozate). Pe cale de consecinta, in functie de reteaua la care este alimentat consumatorul (reteaua de transport sau cea de distributie de inalta, medie sau joasa tensiune) ponderea acestor tarife si taxe in pretul de vanzare final catre consumatorul industrial variaza intre 18% (consumator racordat in reteaua de transport) si 65% (consumator racordat in reteaua de distributie de joasa tensiune, cum suntem noi, umilii platitori de facturi aferente consumului casnic).

 

EXEMPLU. La pretul de contract (diferit de cel de preluare din centrala, fiind unul de cos, adica hidro, termo, nuclear, plus import) se adauga o liota de alte dari pe traseu: componenta de introducere a energiei electrice in reteaua de transport – 4 dolari/MWh, taxa rezerva de putere – circa 1 dolar/MWh, costurile financiare determinate de plata in avans a energiei electrice achizitionate (la contractarea unui credit in acest sens) – peste 2 dolari/MWh. Luand in calcul aceste cheltuieli suplimentare, pretul de achizitie creste corespunzator cheluielilor enumerate. Pe langa costul cu achizitia, furnizorul (de orice culoare politica si oricat ar fi el de mogul sau nou-intrat intre initiati) plateste o serie de tarife si taxe catre Transelectrica, OPCOM si distributiile de electricitate (societatile rezultate din divizarea Electrica) pentru a putea livra energia consumatorilor finali. Toate acestea sunt reglementate de ANRE, iar cuantumurile lor sunt urmatoarele: tariful de extractie (catre Transelectrica) – 2,9 dolari/MWh, taxa de servicii de sistem – 5,1 dolari/MWh, taxa de administrare a pietei – 0,07 dolari/MWh. Utilizarea retelelor de distributie costa si ea, iar taxele medii au urmatoarele valori: inalta tensiune – 6,1 dolari/MWh, medie tensiune – 13 dolari/MWh si pentru joasa tensiune – 49 dolari/MWh. La aceste taxe si tarife se adauga, dupa cum am mentionat anterior, costurile cu dezechilibrele din piata de echilibrare care uneori au valori foarte mari (intre 2% si 8%). Apoi, ca sa fie masa bogata, la pretul final de vanzare se mai adauga acciza, 0,35 dolari/MWh, si TVA, 19%. Una peste alta, taxele si tarifele reprezinta un cuantum cuprins intre 18% (pentru consumatorul in retea de transport) si 65% (pentru consumator alimentat din reteaua de distributie de joasa tensiune, printre care si noi, cetatenii de dragul carora se sacrifica politicienii).

 

Taxele si tarifele reglementate de ANRE, care se adauga la pretul de achizitie a energiei, sunt platite de consumatorul final, fiind incluse in pretul de vanzare. In medie, acestea se calculeaza astfel:

Consumator alimentat din reteaua de transport: 4 +2,9 + 5,1 + 0,07 =12,07 (dolari/MWh);

Consumator alimentat din reteaua de distributie de medie tensiune: 4 +2,9 + 5,1 + 0,07 + 6,1 + 13 =31,17 (dolari/MWh);

Consumator alimentat din reteaua de distributie de joasa tensiune: 4 +2,9 + 5,1 + 0,07 + 6,1 + 13 + 49 =80,17 (dolari/MWh).

 

Sa luam cazul concret al Plusfood Constanta, firma condusa de Mircea Basescu, care plateste 87 dolari/MWh. Curentul electric pleaca spre firma cu pretul de cos (energie hidro, termo, nuclear si din import), intre 38 si 45 dolari/MWh, fiindca nimeni nu vinde doar un singur tip. Dat fiind ca Traian Basescu a anuntat ca firma manageriata de fratele sau a fost defavorizata de "baietii destepti" de la Energy Holding, o deductie logica ne face sa estimam ca energia tasneste spre Constanta macar de 40 dolari/MWh. Daca adaugam taxele si tarifele pentru consumatorul alimentat din reteaua de medie tensiune, 31,17 dolari/MWh, rezulta aproximativ 76,17 dolari/MWh. Peste tot, Plusfood mai plateste taxa distributie si catre Administratia Portului, unde este racordata. Una peste alta, in acest caz "nefericit" pentru familia Basescu, furnizorul se alege cam cu 8 dolari/MWh, cifra frumusica, mult mai mica decat diferenta de la 24 de dolari la 87 de dolari si parca usor dezamagitoare pentru un "mogul".

 

Sursa: Jurnaul national