Indicatorul Eurostat „Investițiile imobiliare, ca procent din venitul disponibil brut” este esențial pentru înțelegerea nivelului de investiții realizate de persoanele fizice în active fixe, cum ar fi locuințele, în raport cu venitul lor disponibil. În articolul nostru de azi, încercăm o explicație detaliată despre semnificația acestui indicator și de ce este relevant. De asemenea, ni s-a părut interesant să observăm că la extreme, sunt două popoare cu mentalități diferite: românii, atașați de proprietate - și germanii, care preferă chiriile ...

Sursa: Eurostat

Ce reprezintă indicatorul?

Acest indicator arată proporția din venitul disponibil al gospodăriilor care este direcționată către investiții în active de lungă durată, în principal locuințe. Venitul disponibil brut este suma totală a veniturilor după plata taxelor și contribuțiilor sociale, reprezentând resursele financiare pe care le pot folosi gospodăriile pentru consum și investiții.

De exemplu, un procent ridicat al acestui indicator indică faptul că familiile investesc o parte semnificativă a veniturilor lor disponibile în locuințe sau alte active fixe, în loc să cheltuie mai mult pe consumul curent sau să economisească.

De ce este important acest indicator?

Indicator al încrederii consumatorilor

O proporție mare a veniturilor investite în locuințe reflectă de obicei încrederea gospodăriilor în stabilitatea economică. Dacă oamenii investesc mai mult în proprietăți, consideră că situația economică este stabilă și că veniturile lor viitoare vor rămâne solide. În perioadele de incertitudine economică, gospodăriile tind să reducă astfel de investiții și să își conserve veniturile prin economii.

Reflexie a pieței imobiliare

Creșterea investițiilor gospodăriilor în locuințe poate semnala o piață imobiliară în expansiune, ceea ce poate duce la creșteri ale prețurilor locuințelor. În schimb, o scădere a acestui indicator poate semnala o contracție a pieței imobiliare. Acest aspect este important atât pentru investitori, cât și pentru politicieni, deoarece modificările acestui indicator influențează cererea de locuințe și dezvoltarea de noi proiecte imobiliare.

Impact asupra PIB-ului și creșterii economice

Investițiile în locuințe reprezintă o componentă importantă a formării brute de capital fix, care contribuie la creșterea PIB-ului. Atunci când cetățenii investesc în locuințe, acest lucru duce la cerere de materiale de construcții, servicii de construcții și alte sectoare conexe, stimulând astfel economia. O scădere a investițiilor în locuințe poate duce la o contracție economică, mai ales în economiile în care sectorul imobiliar joacă un rol central.

Indicator al ciclurilor economice

În perioadele de creștere economică, gospodăriile tind să aloce o proporție mai mare din venitul lor disponibil pentru investiții, cum ar fi locuințele. În schimb, în perioadele de recesiune, acestea reduc cheltuielile pe active fixe și preferă să economisească. Astfel, acest indicator este adesea urmărit de economiști pentru a identifica etapele ciclului economic și pentru a anticipa schimbările în activitatea economică generală.

Indicație asupra gradului de îndatorare a gospodăriilor

Dacă investițiile în locuințe cresc ca procent din venitul disponibil, acest lucru poate semnala și o creștere a îndatorării gospodăriilor, mai ales atunci când finanțarea investițiilor se face prin credite ipotecare. În astfel de cazuri, gospodăriile devin mai vulnerabile la modificările ratelor dobânzilor și la scăderea veniturilor, ceea ce poate amplifica riscul financiar în cazul unor recesiuni.

Așadar, indicatorul „Investițiile imobiliare (ca % din venitul disponibil brut)” este important deoarece oferă o perspectivă asupra comportamentului gospodăriilor în privința alocării resurselor între consum, economisire și investiții în active fixe. Nivelul acestui indicator reflectă încrederea în economie, dinamica pieței imobiliare și poate influența politicile economice și monetare, fiind urmărit îndeaproape de economiști, investitori și factori de decizie.

Iată acum și o analiză a cauzelor pentru care românii au cea mai mare rată de proprietate asupra locuințelor din UE, în contrast cu Germania, care se află pe ultimul loc. Acest fenomen poate fi explicat printr-o combinație de factori legați de mentalitate, legislație, istorie economică și cultură.

1. Mentalitate și atașamentul față de proprietate

În țări precum România, deținerea unei locuințe este adesea văzută ca un simbol al stabilității și al succesului economic. Acest atașament are rădăcini profunde în cultura locală și este alimentat de dorința de securitate pe termen lung. Mentalitatea „să ai casa ta” este puternică în România, iar aceasta se manifestă printr-o aversiune față de închiriere. În Germania, în schimb, mentalitatea este diferită, iar închirierea este percepută ca fiind o opțiune flexibilă și de multe ori convenabilă pentru diferitele etape ale vieții.

2. Politici publice și legislație în domeniul locuințelor

România a adoptat după 1990 politici care au favorizat masiv proprietatea privată. De exemplu, în anii ’90, mulți chiriași ai statului și-au cumpărat apartamentele la prețuri simbolice prin legi care au permis privatizarea masivă a locuințelor de stat. Acest fenomen nu s-a întâmplat în Germania de Vest, unde piața chiriilor a rămas foarte reglementată și protejată de stat. Germania are politici de protecție a chiriașilor, care oferă stabilitate și siguranță celor care locuiesc cu chirie, făcând închirierea o opțiune pe termen lung și atrăgătoare.

3. Diferențe economice și de creditare

Accesul la credite ipotecare este un alt factor cheie. În România, dezvoltarea pieței imobiliare a fost impulsionată de programele guvernamentale de susținere a creditării, cum ar fi „Prima Casă,” care a încurajat achiziția de locuințe prin credite garantate de stat. În Germania, costurile ridicate ale locuințelor și cerințele stricte de creditare, combinate cu ratele mari ale chiriilor, fac închirierea o alternativă mai accesibilă decât achiziția.

4. Piața imobiliară și prețurile locuințelor

În România, prețurile locuințelor sunt, în general, mai accesibile decât în Germania, unde piața imobiliară este mai scumpă, mai ales în orașele mari. Această discrepanță îi determină pe mulți germani să prefere închirierea, care este relativ accesibilă și oferă flexibilitate, față de ipotecile pe termen lung care pot limita mobilitatea.

5. Factori istorici și politici

În perioada comunistă, deținerea unei proprietăți a fost un obiectiv important pentru români, iar acest trend a fost încurajat și de privatizările din anii ’90. În contrast, în Germania de Vest a existat o piață de închiriere foarte bine reglementată și stabilă, iar chiria a devenit o parte acceptată a vieții de zi cu zi. De asemenea, reunificarea Germaniei în 1990 a adus o creștere a cererii pentru închiriere, întrucât mulți est-germani s-au mutat în vest, ceea ce a contribuit la stabilizarea pieței chiriilor.