Despre ventilatie si sindrila: sfaturi de montare si recomandari de utilizare

Asa cum probabil stii de ceva vreme deja, Forumul Misiunea Casa este un spatiu virtual dedicat celor care iubesc activitatea de bricolaj, care cauta sfaturi sau rezolvarea unor probleme intalnite pe propriile santiere, dar si profesionistilor in domeniul constructiilor. Este o comunitate activa care dezbate cu multa energie si, de multe ori, cu multa pasiune, lucru care reiese clar din parcurgerea a doar cateva dintre discutii.

In acest context, unul dintre utilizatorii forumului nostru ne-a semnalat o neclaritate legata de modul de executare al unui acoperis cu sindrila bituminoasa. Acesta, in cautarea solutiei optime, ne-a marturisit ca a consultat magazinele de profil, consultantii de vanzari, dar intr-un final a postat problema pe forumul Misiunea Casa.

Este vorba despre un acoperis pentru care cititorul nostru utilizeaza sindrila bituminoasa pe post de invelitoare si de aceea a devenit interesat sa afle cum poate fi executat un acoperis izolat corect din punct de vedere termic, care sa nu produca condens, dar si cum poate fi montata invelitoarea cat mai bine.

O astfel de invelitoare are un anume specific de montaj, datorita particularitatilor materialului sindrilei, un material pe baza de bitum. Fata de o invelitoare din tigla de tabla, montajul sindrilei presupune eliminarea spatiului de ventilare pozitonat peste astereala, care, in mod clasic, este realizata cu doua randuri de rigle din lemn cu dimensiunea 3x5 cm. Lipsa acestui spatiu, coroborat cu substratul de montaj al sindrilei (membrane bituminoasa) conduce la o invelitoare care se incinge sub actiunea soarelui si care creeaza un efect de seră la interior. Pentru reducerea acestui efect solar, solutia tehnica de realizare a structurii sarpantei va trebui sa contina un strat de ventilare, care poate fi realizat atat sub astereala sau peste aceasta, aspect care depinde de optiunea beneficiarului final, care poate opta pentru un acoperis nou sau unul remodelat.

Indiferent de felul in care va fi realizat acoperisul, este necesara montarea unei izolatii, mai ales daca spatiul de sub acesta este unul locuibil, o mansarda, o anexa etc. Intre izolatia termica si stratul de inchidere aflat la interior, pe tavan, se prevede in mod obligatoriu un strat denumit bariera de vapori. Acesta este realizat dintr-o folie de polietilena, folie de aluminiu, armate, montate etans la imbinari si perimetral. Rolul acestei folii cu rezistenta mare la permeabilitatea vaporilor este acela de a impiedica transferul acestora catre stratul de izolatie aflat la o temperatură mai scazuta, care ar permite aparitia condensului. Expresia legata de pozitionarea pe fata calda a suprafetei izolate este utilizată si poate fi intalnita in anumite materiale sau recomandari de profil.

Dincolo de stratul de izolatie, stratul de ventilare aflat sub sau peste astereală trebuie sa fie prevazut cu o folie de acoperis. Dupa cum ii spune si numele, o folie de acoperis (folie de difuzie) este un strat de separatie cu dublu rol. Pe de o parte asigura protectia straturilor inferioare fata de eventuale infiltratii de apa sau condens temporar sub invelitoare, iar pe de altă parte permite eliminarea umiditatii care se poate transfera unor elemente sensibile si active, cum sunt cele realizate din lemn. Trasferul umiditatii se realizeaza de la interior catre exterior, iar curentul de aer care va spala suprafata foliei va prelua aerul viciat si il va elimina prin spatiul de ventilare mentionat mai sus. Acest spatiu de ventilare poate fi realizat intr-un singur strat sau, la acoperisurile mai avansate, in dublu strat, mai ales pentru sindrile bituminoase. Marimea acestuia este de 3-5 cm, obligatoriu cu grile de ventilare la nivelul streasinei si in zona de coama, cu sau fara elemente de aerisire in planul invelitorii.

In cazul unor acoperisuri occidentale, intalnite in mod frecvent in tarile de pe continentul american sau in Anglia, poate fi observat acest strat de ventilare, precum si un sistem cu dubla astereala, realizate din placi din material lemnos. In Romania este utilizata scandura din lemn recuperat de la cofrare sau placi din OSB.

Peste ultima astereala sau stratul de OSB montat pe un rand de rigle care ofera acel strat de ventilare va urma montarea invelitorii din sindrila bituminoasa. Primul strat va fi o membrana bituminoasa standard, montata suprapus si care inchide ermetic acoperisul. Inchiderea ermetica este necesara, deoarece o sindrilă nu elimina cu totul riscul de infiltratie a apei la vant, fie pentru ca poate exista o panta mica la acoperis, fie ca solzii sindrilei se pot deteriora. Sindrila este totusi o invelitoare destul de precara, un material realizat pe baza de bitum, fixata in cuie de montaj si suprapusa de la rand la rand.

Din cauza acestor complicatii de montaj si al efectului de sera, exista oarecare rezerve in recomandarea acestora pentru casele rezidentiale. In schimb, pot reprezenta o solutie pentru anexe, foisoare, cabane sau cladiri de tip anexa.