Despre culoare

Dupa o cariera academica stralucita, dedicata in mare parte studiului grasimilor si cerii, chimistul Michel-Eugène Chevreul (1786 - 1889) a fost numit printr-un decret regal director general la fabrica de textile Gobelins din Paris, unde a lucrat timp de 28 de ani la diverse proiecte ce implicau studii de chimie si studii asupra calitatii vopselelor pentru textile. Pozitia pe care o ocupa la fabrica de textile, i-a permis sa se implice mai mult asupra studiului culorii si sa cunoasca diversele probleme create de culoare.

Prin observatie, manipulare experimentala si demonstratii clasice de culoare, efectuate cu precadere asupra colegilor sai de munca, Chevreul a identificat "legile simultane ale contrastului culorii".

Vis-à-vis de acest contrast, el spunea ca, in cazul in care ochiul uman percepe doua culori adiacente, acestea vor parea disimilare si ca tinta si ca luminozitate, intensitate. Chevreul a descoperit trei asemenea situatii de diferentiere: contrastul simultan (care apare intre doua culori situate una langa cealalta), contrastul succesiv (cunoscut si ca post-imagini negative) si contrastul mixt (care apare in momentul in care doua culori sunt vazute una dupa cealalta, si anume cea de-a doua culoare se intrepatrunde cu post-imaginea negativa a primei culori). 

Chevreul a dezvoltat, dupa mai multe studii, un model semi-circular de culoare prin care explica aceste varii efecte de contrast. El a preluat si adaptat cercul culorilor lui Newton si a facut o reprezentatie a celor mai pure si saturate 120 de tonuri de culoare.

Modelul lui Chevreul prezinta gama completa de nuante, tonuri si tinte de culori. Astfel in modelul sau, treptele de culoare de la centrul alb spre circumferinta redau atat scaderea luminozitatii cat si cresterea saturatiei culorilor, in timp ce treptele radiale spre negru semnifica scaderea luminozitatii fara modificarea saturatiei culorilor.

In urma observatiilor si studiilor facute asupra culorii, Chevreul a scris lucrarea "Principiile armoniei si contrastului culorilor si aplicarea lor in arte", desemnata ca cea mai complexa carte scrisa vreodata despre culoare. Aceasta lucrare a stat la baza mai multor scoli impresioniste si neo-impresioniste, dar s-a consemnat si ca o puternica influenta asupra scolilor moderne de pictura.

Iata cum se reflecta problema culorii in unele dintre cele mai inspirate cugetari ale oamenilor de arta:

Culorile vorbesc toate limbile (Joseph Addison)

Culoarea este ca bucataria. Bucatarul pune mai multa sau mai putina sare si totul se schimba. (Abe Ajay) 

A desena este a simti. Culoarea este un act de ratiune. (Piere Bonnard) 

Toate culorile se inteleg in intuneric. (Francis Bacon) 

Nu exista nici un model, exista doar culoarea (Paul Cezanne)

N-am intalnit nici o culoare care sa nu-mi placa. (Dale Chihuly) 

Cand culoarea e bogata, forma atinge si ea puritatea. (Paul Cezanne) 

Fiecare zi are o alta culoare. (Charles Hawthorne) 

Culoarea creeaza, mareste, schimba, reveleaza si stabileste starea de spirit a picturii. (Kiff Holland)