DEZBATERE: Mai avem nevoie de agenti imobiliari?

Cei 10.000 de agenti imobiliari care activau in Romania in perioada de boom al pietei au reusit sa isi atraga antipatia publica, reprosul principal ce li se aduce fiind ca acela ca au castigat sume importante de bani fara prea mult efort. Desi criza i-a secerat pe 7.000 dintre ei, cei care au supravietuit au inca mult de lucru la capitolul imagine.

 

Potentialul financiar al industriei a determinat o serie de bucuresteni, cu pregatiri in varii domenii, sa se indrepte spre profesia de agent imobiliar. In perioada de glorie a pietei, la 250 de oameni era repartizat un broker imobiliar. Si acum mai circula legenda taximetristilor transformati peste noapte in agenti imobiliari cu masini de lux la scara. Criza a cernut, in ultimii trei ani, o buna parte din agentiile de apartament, iar brokerii ramasi sustin ca au supravietuit doar profesionistii. Cu toate acestea, cei 3.000 de agenti care mai activeaza pe piata inca se confrunta cu grave probleme de imagine.

 

„Imaginea agentilor imobiliari e negativa in randul publicului, din cauza nemultumirilor fata de activitatea acestora. De cele mai multe ori, sunt asimilati ca fiind niste «baieti destepti» si nicidecum ca avand niste calitati“, considera Ioan Bejan, consultant al Institute for Real Estate, Construction and Housing Viena.

 

Daca in 2007/2008 vindeau orice produs imobiliar le cadea in mana, in ultima perioada s-au intors la vechea dragoste: apartamentele vechi, singurul segment care a intretinut piata in ultimii ani. Prima masura adoptata de dezvoltatorii de ansambluri rezidentiale la aparitia crizei a fost crearea propriilor birouri de vanzari, pentru a evita contractarea unor servicii externe.

 

„Nu cred ca ar fi eficient sa ii platesc (pe agentii imobiliari n.red.), pentru ca nu putem controla interesul pe care si-l dau pentru promovarea proiectului, motiv pentru care ne-am dezvoltat propria noastra echipa de vanzari. Daca folosesti serviciile unor agenti imobiliari, nu stii daca fac tot posibilul sa vanda“, explica Cristian Tudor, director in cadrul Comnord, dezvoltatorul ansamblului Ten Blocks.

 

Cand au intrat pe piata, majoritatea dezvoltatorilor straini au apelat la serviciile unor multinationale de genul Colliers International, CB Richard Ellis sau DTZ Echinox. Un pic mai tarziu, obligati sa reduca din costuri, investitorii au fost nevoiti sa renunte la aceste servicii, iar in 2008 companiile de consultanta imobiliara fie si-au inchis departamentele rezidentiale, fie si-au restrans activitatea doar pe segmentul locuintelor de lux.

 

„Noi putem lucra si cu agentii contra unui comision. Daca vine un agent la noi si vrea sa incheiem un parteneriat, prin care el aduce clienti, noi suntem bucurosi, insa 99,99% din apartamentele vandute in Cosmopolis sunt prin propriul nostru birou de vanzari. Am fost 6-7 persoane cand lucrurile mergeau bine pe piata, iar acum suntem patru. E mult mai eficient pentru ca stii produsul. Cand un agent are contracte cu mai multi dezvoltatori, nu stie toate detaliile. Aici noi stim tot ce se intampla in fiecare zi“, subliniaza Cosmin Lupu, director de vanzari in cadrul Cosmopolis. 

 

Apartamente greu de vandut

 

De cealalta parte, agentii imobiliari spun ca, de fapt, ei nu vor sa colaboreze cu dezvoltatorii, deoarece acestia promoveaza produse nevandabile si nu accepta negocierea.

 

„Brokerii nu vor sa colaboreze cu dezvoltatorii, deoarece apartamentele noi nu se vand. Ele nu pot concura cu apartamentele vechi ca suprafata, locatie sau dotari. In plus, ei prefera sa intermedieze vanzarea locuintelor noi de pe piata secundara, adica cumparate de la dezvoltatori si repuse pe piata, deoarece proprietarii au mai mare flexibilitate la stabilirea pretului, pe cand dezvoltatorii sunt foarte rigizi“, spune Dragos Vilceanu, presedintele Asociatiei Brokerilor Imobiliari (ABI).

 

Pentru a imbunatati perceptia legata de credibilitatea agentilor, asociatiile profesionale au inceput sa apeleze la companiile de asigurari pentru a incheia niste polite de malpraxis, care acopera daune de maximum 10.000 euro.

 

„Se pot pierde actele in original sau cheile de la intrare. Se poate sparge o vaza in timpul vizionarii. Agentul poate da drumul la apa, ea nu functioneaza, o lasa din neglijenta deschisa, dupa care apa porneste si inunda locuinta. Daca nu exista aceasta asigurare, clientul este nevoit sa mearga pe mana agentului imobiliar“, recunoaste presedintele ABI. 

 

Cei 150 de membri ai ABI sunt obligati sa incheie aceasta polita oferita de Platinum. Asigurarile se incheie individual, iar prima anuala este de 30 de euro. O polita de raspundere civila a fost incheiata si de Asociatia Profesionala a Agentilor Imobiliari din Romania, la nivel de organizatie. Aceasta polita este oferita de Astra prin intermediul brokerului Marsh.

 

Lipsa profesionistilor

 

„Reticenta fata de agentii imobiliari vine si din faptul ca toata lumea poate intra in aceasta bransa, pentru ca nu exista programe de invatamant care sa profesionalizeze industria. In acest fel, totul tine de persoana, dar nu ai cum sa ii testezi performanta“, considera Cristian Tudor.

 

ABI a inceput de curand sa organizeze cursuri acreditate de Ministerul Educatiei pentru profesionalizarea industriei, insa consultantii din piata vorbesc despre necesitatea armonizarii sistemului educativ cu practicile europene.

 

„Noi am asimilat niste minime norme care reglementeaza activitatea de prestator de servicii imobiliare, dar acestea nu sunt obligatorii. Ele ar trebui puse intr-un act legislativ pentru a obliga la un cod de conduita profesionala. Acum, daca esti nemultumit de serviciile unui agent imobiliar, nici nu ai cui sa te plangi. Protectia consumatorului nu are nicio putere asupra acestei industrii, deoarece nu este reglementata“, concluzioneaza Ioan Bejan.

 

Comisioanele de odinioara

 

Din cauza ca nu mai marcheaza castigurile din comisioane de altadata, agentii imobiliari care au mai ramas pe piata si-au negociat un salariu de baza mai consistent. Potrivit datelor publicate de Institutul National de Statistica, venitul salarial mediu net aferent activitatilor din tranzactii imobiliare, din luna martie a acestui an, a fost de 360 de euro, cu 6,7% peste luna precedenta. Comparativ cu luna martie a anului 2009, se poate observa insa o crestere de 60 de euro.

 

Daca acum trei ani comisioanele din tranzactii erau colectate cu regularitate, acum pot trece luni bune fara a incasa altceva decat salariul de baza. Secate de resurse, agentiile imobiliare numai la trainingul angajatilor nu se mai gandesc.

 

„Cred ca taximetristii care faceau imobiliare s-au mai cernut, insa nu stiu cate companii investesc in trainingul agentilor. Ei se axeaza pe supravietuire si nu baga bani in asa ceva. Poti gasi cativa agenti profesionisti pe piata, in cadrul companiilor mai mari. Problema este ca experienta lor vine din perioada in care cererea era mai mare decat oferta, iar apartamentele se vindeau fara probleme.

 

Un agent care are un portofoliu de apartamente ar trebui sa gaseasca un punct comun intre profilul cumparatorului si produsul care i se potriveste, nu sa plimbe clientul prin 30 de apartamente pana il plictiseste“, considera Cosmin Lupu.

 

Un lucru este cert, toti actorii pietei imobiliare sunt constienti ca simpla facilitare a intalnirii dintre vanzator si cumparator nu mai poate asigura comisionul agentului, motiv pentru care acesta trebuie sa capete niste abilitati, sa ofere niste analize de piata si o ghidare spre optiuni de finantare.

 

Sursa: Capital