Foisorul de Foc

01 septembrie, 2003

Povestea cladirii intrata in cunostinta bucurestenilor ca Foisorul de Foc a inceput in anul 1890. Cu doi ani inainte fusese demolat Turnul Coltii, cel care servise, multa vreme, drept punct de observatie. Din varful lui, fara intrerupere si cu mare atentie, era supravegheata Capitala, atat ziua, cat mai ales noaptea. De acolo erau alarmati pompierii, in caz de nenorocire. In lipsa batranului turn, Primaria s-a vazut nevoita sa construiasca o cladire inalta, pentru continuarea observarii orasului.

Totodata, noul turn urma sa fie dotat cu un mare bazin, care ar fi trebuit sa imbunatateasca alimentarea cu apa potabila a partii de est a orasului. De proiect s-a ocupat insusi arhitectul-sef al capitalei din aceea vreme, George Mandrea. La 28 februarie 1892, comisia de receptie avea sa constate terminarea lucrarilor, dar si faptul ca pompele Uzinei de Apa din Grozavesti nu aveau puterea necesara ridicarii apei la inaltimea imensului bazin de compensare. Astfel, "fantanarilor" tocmiti de primarie le-au luat locul nocturnii, un fel de pandari de noapte cu atributii de pompieri.

Pana dupa ultimul mare razboi, Foisorul de Foc - cum au numit bucurestenii "Postul de pompieri nr. 5" care functiona in turn -, de la inaltimea celor 42 de metri ai sai, a pazit si dominat Capitala. Apoi, in timp, a fost depasit in inaltime de tot mai multe cladiri, pierzandu-si principalul atu. Si pentru ca frumosul turn sa nu ramana inutilizabil, Comandamentul Pompierilor a hotarat infiintarea aici a unui muzeu national al pompierilor. Vreme de mai multi ani s-au tot adunat exponate, s-a reamenajat cladirea si, la 16 septembrie 1963, Foisorul a devenit un minunat muzeu.