Galeria Buhara | Structura si culoarea chilimurilor

In primul articol din seria dedicata chilimurilor iti spuneam ca “Secretul bucuriei interioare este chiar sub picioarele noastre!”. Iar cu ajutorul domnului Norbert Hauser, Managerul General al Galeriei Buhara am reusit sa patrundem in spectaculoasa lume a chilimurilor, definind termenul de chilim si stabilind originea acestora. Articolul il poti citi aici. Astazi, dorim sa continuam aceasta frumoasa calatorie si sa discutam mai multe despre structura si culoarea chilimurilor.

Este adevarat ca productia chilimurilor s-a schimbat de-a lungul anilor, caci utilitatea si importanta lor culturala au fost inlocuite de comert si profit. Iar acest lucru poate fi simtit imediat, mai ales atunci cand esti pasionat, dar ai si o experienta vasta in lucrul cu covoarele lucrate manual. Este necesar doar sa analizezi diferite chilimuri, atat noi, cat si vechi, produse in zone total diferite pentru a aprecia chilimurile originale in detrimentul celor produse in masa.

De ce chilimurile lucrate manual sunt mai apreciate? Deoarece ele sunt autentice, isi pastreaza din identitatea etnica, sunt lucrate fara compromisuri si cu o pasiune, dar si cu o maiestrie, care reflecta atat dragostea, cat si mostenirea culturala a mestesugarului.

Chilimurile ce provin din diferite zone geografice prezinta variatii uimitoare atat in ceea ce priveste structura si culoarea, cat si textura. Acest lucru se datoreaza in mare parte surselor foarte specifice a materiilor prime de baza.

Tesutul este un mestesug cu o vechime extraordinara. Spre exemplu, teserea paturilor si a covoarelor folosind stuf si ierburi poate fi dovedita inca din perioada paleoliticului, iar utilizarea lanii sau a parului de animale pentru tesut coincide cu domesticirea oilor si a caprelor, adica undeva in jurul anului 8000 i.Hr.

De asemenea, stiai ca bumbacul era folosit de anumite triburi pentru a evidentia desenul si modelul unui chilim,  dar si pentru ca spre deosebire de lana acesta nu devine crem in timp? Ba mai mult decat atat, de la inceputul acestui secol bumbacul a avut tendinta de a inlocui lana din urzeala folosita la realizarea chilimurilor. Iar acest lucru este cel mai bun exemplu prin care comertul poate influenta traditia. Dar acest lucru nu este unul rau, caci amestecul dintre bumbac si lana se concretizeaza intr-un fir puternic, dar in acelasi timp fin si suplu.  Amestecurile de bumbac si lana se gasesc adesea in chilimurile realizate in secolul al XIX-lea.

In ziua de astazi, in ceea ce priveste structura tesaturii unui chilim combinatiile posibile sunt infinite, pot fi straturi de par de capra, camila si chiar cal, bumbac, matase, lurex, cu sau fara lana de oaie. Oricare ar fi structura firului, procesul de toarcere a lanii realizat manual ofera chilimului mai mult caracter. Lana toarsa manual beneficiaza de o rasucire libera, iar firele dispuse aproape paralel cu lungimea sa ii va oferi chilimului un finisaj neted si stralucitor care contribuie la intensificarea culorilor.  In schimb, lana toarsa la o masina moderna nu are parte de o rasucire libera, fiind adesea incretita si cu fibrele intercalate.

Daca vorbim de frumusetea unui chilim, vorbim automat si de culoare, dar si despre felul in care aceasta urmeaza designul.

Daca in antichitate vopselurile erau colorate din surse animale, vegetale si minerale, in ziua de astazi avem la dispozitie o multime de produse care sa ne ajute sa dam culoare unei panze albe. Este important sa mentionam ca toate chilimurile realizate inainte de anii 1850 au fost vopsite in mod natural, un proces care a continuat pana recent.

Un intreg spectru de culori poate fi obtinut din flori, fructe, legume, insecte si asa mai departe. Spre exemplu:

Rosu se poate obtine din flori de mac si cires, din rodie, din radacini de trandafiri, din petalele de lalele, din rubarba, din radacini de culoare rosie, dar si din diverse insecte, precum Cosenila.

Albastru se poate obtine din indigo si din coaja de la vinete.

Galben se poate obtine din petale si muguri de flori galbene, din coaja de lamaie,  din coji de ceapa, din sofran, din curcuma, din flori de cais, din  mar, din  salcie si din fistic salbatic.

Portocaliu se poate obtine din radacini de iarba, din scoarta de prun, din frunze de plop sau salcie.

Verde se poate obtine din frunze de nuc si maslin, dar si din combinarea galbenului cu indigo.

Maro si negru se pot obtine din ceai, tutun, noroi si noroi vulcanic, din frunze de fistic salbatic sau scoarta de nuc in combinatie cu Sulfat de fier.

In Galeria Buhara vei gasi o varietate de covoare, intr-o combinatie de stiluri, calitati si culori extrem de diferite. Astfel, pe langa chilimuri si covoarele persane si turcesti, Galeria Buhara aduce covoare din Azerbaijan, Afganistan, India, Pakistan, Turkmenistan, Uzbekistan, China, Franta, si Spania. De asemenea, cu sprijinul si increderea clientilor sai, Norbert Hauser a invatat sa fie deschis si la variantele moderne din acesta bransa, si a reusit sa aduca in galeria sa piese unicate, tesute din lana si matase.

Bibliografie

Alastair Hull, Nicholas Barnard, James Merrell, Living with Kilims, Editura Thames and Hudson Ltd., London, 1995.