Gradinile englezesti s-au nascut la Roma

Toti cei interesati de amenajarea gradinilor au auzit de stilul englezesc. Dar, putini stiu care sunt de fapt caracteristicile acestui tip de amenajare sau care este istoricul celor mai cunoscute gradini din lume.

 

Aceasta gradina formala se bazeaza pe un aranjament gandit pana la ultimul detaliu si in care toate plantele si accesoriile sunt perfect ordonate. Cel mai important este gazonul, care trebuie sa fie tuns si udat constant pentru a-si pastra culoarea verde. Pentru a-i pastra aspectul este bine ca in fiecare iarna sa plantati noi seminte pe care sa le acoperiti pe perioada rece cu o folie de plastic. Amenajati cu aceeasi atentie curtea interioara care trebuie sa fie brazdata de alei din piatra. Folositi piatra traditionala si nu pavaje multicolore, chiar daca acestea sunt la moda. Nici plantele nu trebuie sa aiba flori multicolore. Alegeti grupe de flori in culori apropiate, trandafiri albi si purpurii de exemplu, si cat mai multi arbusti decorativi. Mobilierul trebuie sa fie sie el rustic, bazat pe fier forjat. Toate accesoriile raman in aceasta familie clasica, nimic nu trebuie sa sara in ochi sau sa fie iesit din comun. Daca respectati aceste reguli de baza, veti obtine o gradina clasica

Click stanga pentru a mari imaginea

englezeasca.

 

Gradina englezeasca a devenit principalul stil de amenajare exterioara din Europa inca din secolul 18, cand a luat locul modelului francez in curtile regale si in familiile celor din clasa inalta. O gradina englezeasca traditionala te trimite cu mintea la un peisaj de tablou, din care nu lipseste un lac, un pod, o pajiste, pe care sa se afle eventual ruine gotice. 

 

Primii „gradinari estetici” ai lumii se pare ca au fost romanii care au inceput sa sadeasca plante plante ornamentale, in detrimentul celor al caror rod se putea manca. Tot ei au fost cei care au inventat conceptul de curte interioara cu alei, statui si fantani decorative. 15 secole mai tarziu, in perioasa renascentista, italienii au preluat acest stil, care a inspirat ulterior si modelul britanic. In ceea ce priveste perioada medievala, singurele indicii care s-au pastrat cu privire la amenajarea gradinilor sunt cele din tablourile despre manastiri, care aveau gradini mari, pline de verdeata, in centrul carora era amplasata o fantana. Planetele erau cultivate in scop decorativ sau medicinal, iar florile plantate reprezentau simboluri religioase. De exemplu, garoafele sunt simbol al intruparii, iar trandafirii albi sunt asociati cu Fecioara Maria, la fel cum cei rosii trimit cu gandul la sangele Mantuitorului.

 

Perioada renascentista si-a pus amprenta cel mai puternic asupra stilului englezesc de amenajare a gradinii. Gradinile secolelor 16 si 17 erau formale si simetrice, inconjurate de garduri inalte sau chiar de santuri de aparare pline cu apa. In perioada Tudorilor, au inceput sa apara in gradini tipuri noi de plante, descoperite de exploratorii Cristofor Columb sau Francis Drake, in calatoriile lor. Dupa razboiul civil Charles II a adus stilul sclipitor al Frantei in gradinile britanice. Asa s-au nascut aleile brodate sau foisoarele in care de obicei se retrageau pasionatii de muzica sau pictura. In 1869, cand William III si Maria a II-a au urcat pe tron, au adus cu ei si influenta germana. Gradinile germane erau tot formale, dar de dimensiuni mai mici, iar florile preferate au devenit lalelele.

 

Gradinaritul nu mai era deja apanajul celor bogati. S-a nascut o adevarata industrie a gradinaritului, care implica de la comert cu plante pana la designeri specializati in amenajari exterioare. Perioada victoriana celebra tot ce insemna noutate. In anii 1830 au fost create si primele parcuri publice. Dar acesta este abia inceputul unei istorii care va inconjura toata Europa, stilul gradinilor englezesti. Astfel incat, vom reveni la acest subiect si saptamana viitoare.