In Bucuresti revine puternic locuinta colectiva

Arhitectul Dorin Stefan, vicepresedinte al Ordinului Arhitectilor din Romania, considera ca, in domeniul constructiilor, in Bucuresti primeaza cantitatea, nu calitatea.

 

S-a tot vorbit in ultimul timp despre faptul ca in Capitala nu se tine cont de proiecte, de reglementari. Cum vedeti dumneavoastra, ca arhitect, Bucurestiul in momentul de fata?

 

Nu avem ideea de proiect, de plan pe termen lung, implementata in modul nostru de gindire. Romanii nu au aceasta idee, ci doar pe cea de constructie. Simt ca revine foarte puternic, cel putin in Bucuresti, locuinta colectiva. Vin ansambluri mari, neintegrate in oras. Repetam greselile socialismului, cind au fost construite cartiere-dormitor, neintegrate urbanistic, care promoveaza imagini care duc spre ghetou. Ma ingrijoreaza o preocupare exclusiva spre cantitate. Trebuie sa ne preocupe calitatea urbana si spatiala. Este un decalaj foarte mare intre Bucuresti si celelalte orase europene.

 

Care sint consecintele acestei neincrederi in ideea de proiect?

 

M-am confruntat in aceasta societate cu neincrederea in proiect. Daca stam sa ne gindim numai la ce s-a facut in ultimul timp, cartierele, de exemplu din Iancu Nicolae, din Baneasa, ne dam seama ca sint cartiere care nu au avut la baza un proiect. Sint strazi de 4 metri, ceea ce este inadmisibil. Este ideea de cantitate in detrimentul calitatii. Au construit in cimp. Proiectul inseamna de fapt pregatire din timp, anticiparea multor lucruri care tin de dezvoltarea unui oras, a unei societati. In esenta, sa nu crezi intr-un proiect inseamna sa nu ti-l pregatesti. Daca nu-l respecti, se poate spune ca este doar o consecinta. Dar sa nu-l prevezi inseamna de fapt sa nu crezi. Acelasi lucru este reflectat si in istoria Bucurestiului. Capitala nu a avut niciodata un proiect. Abia foarte tirziu, pe la 1900, au aparut primele studii, imagini serioase de proiect.

 

Exista in prezent pentru Bucuresti un proiect de dezvoltare a orasului?

 

Acum ne confruntam cu aceeasi idee de neincredere in proiect. Sa spunem ca proiectul exista, este putin intirziat, dar el exista. Bucurestiul are, din punct de vedere urbanistic, un plan foarte bine definit. Acest plan este intr-o permanenta miscare si mutare tocmai pentru ca exista aceasta neincredere in proiect. Probabil ca aceia care l-au facut atunci cind l-au facut au avut aceeasi carenta a mentalului colectiv de a nu crede cu tarie intr-un proiect si de a-l duce pina in amanuntele lui.

 

La un moment dat, Ordinul Arhitectilor din Romania (OAR) a purtat discutii cu privire la lipsa de originalitate si de functionalitate a proiectului Esplanada, unul dintre marile proiecte recente. In ce stadiu se afla?

 

Inca de la inceput, un astfel de proiect a fost prost pornit in sensul ca tot timpul s-a luat in discutie o suprafata de zeci de mii de mp amplasata undeva in mijlocul orasului. Si niciodata nu s-a discutat ce inseamna acea incarcare pentru oras. O greseala pe undeva a investitorului, developerului, a fost ca el s-a adresat unor echipe de arhitecti din strainatate, care cunosteau foarte putin contextul orasului Bucuresti si probabil ca l-au luat in termenii contextului altui oras, care avea o infrastructura foarte bine pusa la punct, o circulatie foarte bine pusa la punct. Specialistii romani nu au fost consultati.

 

Este un caz singular sau mai sint si alte proiecte care se confrunta cu aceeasi situatie?

 

Acelasi lucru se intimpla cu Casa Radio, unde de asemenea exista o incarcare foarte puternica intr-un loc nepregatit. De fapt, aproape nicaieri Bucurestiul nu este pregatit. In ceea ce priveste proiectul Esplanada, el este intr-un stand by activ. A existat mult timp intr-o perioada de stand by sine die, acum este intr-un stand by activ, in sensul ca este o perioada inca de tatonare in vederea re-semnarii unui contract de rezolvare. In acest moment, el a fost adus intr-o zona a posibilului.

 

Sursa: Cotidianul