Incalzire prin pardoseala

 

Caldura este repartizata uniform in incapere si poate fi mentinuta la un nivel constant, prin echiparea acestor sisteme cu un termostat pentru temperatura. Pentru fiecare zona in parte se poate alege temperatura dorita.

Incalzirea prin pardoseala se poate face electric sau cu apa calda si poate fi utilizat atat pentru cladiri noi cat si pentru cele in renovare, el putand fi montat chiar peste vechea podea.

 

Ideea folosirii pardoselii ca terminal de incalzire nu este deloc noua. Sisteme de acest fel, intr-o varianta primitiva, existau inca din antichitate, in China, Egipt sau Roma. In aceste sisteme, gazele calde produse intr-un focar erau trecute prin canale special executate sub pardoseala incaperii.

In configuratia actuala, instalatiile de incalzire prin pardoseala apar la inceputul secolului trecut.

 

Sistemele sunt eficiente pentru asigurarea unei temperaturi constante mai ales in zonele in care acest lucru nu poate fi obtinut cu alte sisteme de incalzire (balcoane, terase acoperite sau holuri). Echiparea acestor zone cu sistemul de incalzire prin pardoseala prin cabluri va reduce si chiar va elimina problemele legate de condens, igrasie si mucegai. La activarea sistemului, atunci cand nivelul de umiditate creste (din cauza vaporilor de apa, dupa folosirea dusului, sau a aburilor de la gatit), peretii si pardoseala se incalzesc si se usuca mult mai usor si mai rapid.

 

Comparativ cu incalzirea prin convectie (cu radiatoare), cea prin radiatie conduce la un necesar de caldura pentru incalzire mai mic, fapt ce permite economii energetice de pana la 20%.

 

Un sistem de incalzire prin pardoseala are urmatoarele parti componente:

- suprafata radianta (pardoseala in care se amplaseaza tevile de polietilena, care o încalzesc)

- sistemul de alimentare si control ( distribuitori, senzori, robineti cu trei cai, schimbatoare de caldura, pompe si alte elemete necesare mentinerii unei temperaturi prescrise in spatiul incalzit)

- sursa de caldura (pe combustibil lichid, gazos etc).

Sub pardoseala se executa o izolatie termica foarte buna, iar caldura este astfel dirijata in sus. Temperatura pe care o atinge suprafata pardoselii este limitata pe considerente de confort la 24-25°C pentru camere de locuit si birouri, si la 28°C pentru camere de baie, coridoare, sali de expozitie etc. Temperatura aerului din interiorul încaperii este de 16-18°C.

 

La proiectarea unui sistem de incalzire prin pardoseala trebuie luata in calcul posibilitatea realizarii unei bune izolatii termice intre sapa si peretii adiacenti. Se va prevede astfel o "centura" izolatoare (polistiren extrudat sau materiale similare) la baza peretilor, cu inaltimea mai mare cu ~ 2 cm peste nivelul pardoselii, separand astfel contactul direct cu sapa in care este inglobata instalatia de incalzire prin pardoseala. Procedand altfel, se va ajunge la aparitia condensului in zonele de contact ale celor doua planuri, fapt care nu numai ca este cat se poate de neplacut, dar si foarte greu de indepartat ulterior.

 

Incalzirea prin pardoseala se executa dupa ce peretii au fost realizati, tamplaria exterioara montata si compartimentarile interioare executate. Cofretele de distributie se amplaseaza obligatoriu mai sus decat serpentinele din pardoseala, aceasta permitand evacuarea aerului din tuburi. Prin urmare, nu este permisa, spre exemplu, alimentarea unor serpentine instalate la etaj dintr-un cofret montat la parter.

 

In cazul incaperilor de la parter, in case fara subsol sau cu subsol neincalzit, este recomandat a se aseza, sub placile de polistiren, o folie din polietilena, cu rol de bariera de vapori.

 

In articolele ce vor urma o sa va oferim mai multe detalii despre incalzirea prin pardoseala, si mai ales despre incalzirea bazata pe circuite electrice montate in pardoseala.