Intretinerea acoperisului

Din ziua in care mi-a intrat in casa, hotarata sa ramana, n-am mai avut liniste. Delicata, mustind de viata, cu privirea aceea care mi-a lasat rani peste tot in suflet, mi-a soptit doar atat: "Acopera-mi inima cu ceva…" . Statea in picioare, in fata mea, eu jos, pe podea si m-am uitat, instinctiv in sus si m-au trecut fiori reci si otraviti de spaima, vazand crapatura. M-a cuprins un tremur de nestapanit, m-am arcuit ca o fiara lovita de un vanator fara experienta si ea a auzit deslusit cuvintele mele strigate parca de o alta fiinta: "Si doar vara trecuta am inlocuit tiglele!…."

 

Din ce ne facem acoperis

 

Traditionalele tigle din argila arsa sunt concurate astazi acerb de tiglele din beton, placile din azbociment sau cartonul bituminat. Inca are cautare tabla ondulata din otel galvanizat. Tiglele se prezinta in forma plata, uneori usor curbata si sub forma de jghiaburi usor conice, asa-numitele olane, a caror istorie are deja mai bine de doua milenii, fiind o inventie a olarilor romani. Tiglele plate se monteaza pe sipci, astfel incat sa se suprapuna partial. Exista si tigle cu jghiaburi, care se pot imbina una langa cealalta si rand langa rand. In acest caz, izolatia nu mai este atat de necesara si greutatea acoperisului se reduce. Tiglele din beton sunt fabricate fara ardere, nu prezinta fisuri si au forme si dimensiuni foarte regulate. Placile ondulate n-au strop de eleganta, dar sunt ieftine si usor de montat. Sunt facute, de regula, din tabla sau azbociment, dar se gasesc si din plastic sau rasini armate cu fibra de sticla. Se monteaza pe panouri de lemn transversale. Destul de frecvent utilizate sunt si membranele bituminate, facute dintr-o armatura de fibre de sticla si un invelis exterior de bitum. Suprafata acestora duce la granulatia pietrelor naturale.

 

Intretinerea si mici reparatii

 

O buna intretinere a acoperisului ii garanteaza soliditatea si etanseitatea pentru multi ani. E nevoie doar de cateva actiuni simple pentru a va asigura, o data - de doua ori pe an, ca totul este in ordine si pentru a impiedica eventualele fisuri sau alte deteriorari.

 

Maturati jghiaburile si stergeti cel putin o data pe an, la sfarsitul toamnei, pentru indepartarea frunzelor uscate. Degajati bucatile de muschi si bulgarii de pamant. Smulgeti plantele agatatoare care invadeaza jghiaburile si ameninta sa ridice tiglele. Pentru a detecta fisurile, examinati acoperisul, pe dinauntru, intr-o zi insorita. Pe acolo pe unde patrunde lumina isi va face loc si apa. Controlati daca in sarpanta nu s-au cuibarit carii sau alte insecte xilofage. Prezenta lor este semnalata de gaurile minuscule sau de firimiturile de rumegus pe podea. Schimbarea unei tigle sau astuparea unei fisuri nu reclama foarte multa experienta, ci doar putina pricepere si, desigur, prudenta la urcarea pe acoperis. Nu lucrati pe acoperis pe timp nefavorabil si nu va urcati singur. Ideal ar fi sa purtati un harnasament de securitate, prins de barele scarii de pe acoperis.

 

Daca sunt fisurate, solurile hornurilor trebuie curatate in profunzime si apoi astupate cu un mortar relativ fluid. Pentru o reparare completa, apelati totusi la un specialist.

 

Inlocuirea unei tigle care nu este batuta in cuie nu reprezinta o dificultate majora. Utilizati pene care mentin ridicate tiglele de pe randul superior, in timp ce inlocuiti tigla cu alta noua. Dupa incheierea operatiunii, scoateti pana. In cazul placilor de ardezie batute in cuie, trebuie sa aveti la indemana un extractor. Atunci cand montati o placa noua, este aproape imposibil s-o bateti in cuie absolut la fel, de aceea lipiti-o cu un clei de tip mastic sau gauriti-o cu cuie galvanizate pe partea vizibila, intercaland saibe de plumb, pentru etanseitate.

 

Indiferent de operatiunea facuta pe acoperis, nu uitati de scara cu distantier si scara de comanda.