Istoria unui suflet intr-un covor din casa ta

Oricat ar pretinde unii designeri ca nu mai sunt la moda covoarele si ca nu mai sunt necesare intr-o locuinta, senzatia pe care o ai atunci cand calci cu talpile goale pe un covor din lana nu poate fi regasita atunci cand pasesti pe un parchet, oricat ar fi el de scump si modern. Asa ca, scoartele pentru podele raman unele dintre cele mai bine vandute articole de amenajari interioare. Pana la urma, covoarele au fos inventate inaintea oricarui alt obiect de uz casnic.

La inceput, oamenii teseau invelitori din plante, apoi au inceput sa teasa invelitori si covoare din lana animalelor. Utilajele de tesut au evoluat incet in razboaie din lemn, iar lana si matasea au inceput, treptat, sa fie vopsite cu coloranti naturali extrasi din plante.

Tesaturile pentru locuinte s-au regasit la popoare antice cum au fost romanii, grecii, dacii, persii, armenii, chinezii, popoarele turce, egiptenii sau aztecii. Popoarele nomade ale Asiei Centrale au fost primele care au tesut covoare pentru a feri locuintele lor - corturile - de intemperii si pentru a atenua efectele diferentelor de temperatura ale climatului continental.
Trecerea la o viata sedentara a determinat dezvoltarea unor preocupari artistice, covorul devenind un important element decorativ. Incepand, in special, din a 2-a jumatate a secolului XIX, ca urmare a cererilor tot mai mari pe pietele Europei si Americii, arta covoarelor orientale a iesit din vechiul cerc strict casnic si a devenit o industrie importanta.

Transformarea mestesugului teserii covoarelor intr-o industrie a impus si dezvoltarea metodelor de tesut. In present exista 4 sisteme principale de productie a acestor invelitori. Wilton este o metoda automatizata de tesut, ce utilizeaza razboiul de tesut; dispozitivul permite insertia si extractia firelor si de asemenea, stabileste dimensiunea acestora; se folosesc trei tesaturi si un fir, rezultatul fiind o structura rigida, ce sustine lana. Prin acest sistem de tesut se obtin covoarele cu bucle sau cu fir scurt.
Sistemul Hand Tufted utilizeaza un dispozitiv gen pistol, care, atunci cand este activat, sectioneaza o bucata din lana, inserand-o intr-un tipar pentru a da modelul, unde este fixata cu latex. Permite obtinerea unor modele elaborate, dar nu si a unora cu curbe precise. Hand Loomed se deosebeste de sistemul Wilton prin faptul ca foloseste un razboi de tesut activat manual. Permite obtinerea unui design simplu de covor. Hand Knotted consta in atasarea lanii de tipar printr-un nod, procedeu realizat manual. Covoarele vor fi individualizate, in functie de tipul si de numarul de noduri folosite. Se obtin toate tipurile de tesatura cu model complex.

In Romania, chiar si acum, in secolul 21, se mai produc covoare dupa aceeasi metoda folosita in urma cu sute de ani. La Cisnadie acest mestesug este o traditie transmita din tata in fiu in familiile de maistri tesatori. Primul document care atesta existenta unei bresle a postavarilor din Cisnadie dateaza din 1513, iar prima intreprindere de torcatorie, tesatorie si apreturi a luat fiinta in 1880. Pana sa vina comunistii la putere, in Cisnadie functionau peste 100 de fabrici. Si pe timpul comunistilor, Uzinele Textile Cisnadie - cum se numea atunci fabrica - exportau covoare si paturi in Germania, Japonia sau SUA.

Fabricarea unui covor de calitate porneste inca de la colectarea lanii. Nu orice lana se poate folosi pentru a face un astfel de covor. Trebuie atent aleasa si trebuie sa ai ochi pentru asta. Un covor traditional trebuie obligatoriu tesut la un razboi din lemn. Unele sunt vechi de sute de ani. Lana folosita se ia direct de la ciobani, apoi ea este spalata in albia raurilor fara a folosi substante chimice, iar apoi vopsita cu coloranti naturali. .

La Muzeul de Etnografie si Arta Populara din Bucuresti sunt expuse cateva sute de covoare romanesti care, fara cuvinte, demonstreaza de ce strainii sunt dispusi sa plateasca sume considerabile pentru o particica din acest mestesug considerat o arta. Colectia cuprinde covoare de diferite dimensiuni, de la cele inguste si lungi plasate pe perete (paretar) sau care acopera piesele de mobilier traditional (laicer) pana la cele mari, de forma dreptunghiulara si care acopera, in genere, un perete (polog, scoarta, covor). Compozitiile decorative se remarca printr-o evolutie de la simplu la complex, de la repetitia si alternanta unui numar de dungi la asocieri diverse ale motivelor geometrice, avimorfe si zoomorfe, florale sau antropomorfe. Denumirile motivelor sunt sugestive si reflecta legatura omului cu natura, preocuparile lui cotidiene (aripile morii, unda apei, oul incondeiat, floarea pologului, vita de vie.

Un astfel de covor lucrat manual este mai mult decat un obiect decorativ, este o poveste, un simbol, un izvor de amintiri. Se spune ca tesaturile facute manual inmagazineaza enegie biologica de la cel care a lucrat-o, ca imprumuta o particica din sufletul omului.