Istorie si turism in Cetatea Rasnovului

 

            Venind dinspre Campulung (Arges) spre Brasov, trecand prin Rasnov (cu 15 km inainte de Brasov) este imposibil sa nu va atraga atentia silueta cetatii din localitate. Desi se afla in apropierea Castelului Bran aceasta cetate are istoria si specificul sau, fiind un foarte important punct de atractie turistica. Asezata pe dealul ce se inalta in partea de sud a centrului orasului Rasnov, cetatea a fost construita prin efortul colectiv al localnicilor ajutati fiind si de cei din comunele invecinate (Cristian si Vulcan). Fiind construit de catre niste simpli tarani edificiul a fost denumit si cetate taraneasca. Acest nume generic s-a mentinut deoarece asezarea a pastrat, inclusiv in perioada de inflorire a breslelor, un pronuntat caracter agrar. De altfel acest tip de fortificatii alcatuiau in acea vreme un sistem de protectie a localitatilor din Ardeal, ce erau expuse invaziilor. Unele surse au indicat ca intemeietori ai cetatii pe membrii Ordinului Cavalerilor Teutoni. Aceasta varianta nu s-a confirmat, nepastrandu-se nicio dovada in acest sens.

            Prima atestare documentara a Cetatii Rasnov se produce in anul 1335; in anul respectiv, desi tatarii au facut prapad in Tara Barsei, Cetea Rasnovului si cea de pe Tampa (Brasov) au rezistat agresiunii.

            Prima faza a construirii cetatii a avut loc in secolul XIV. Daca ne raportam la dimensiunile ei putem trage concluzia ca este un refugiu taranesc de tipul celor construite si in Saschiz si Prejmer. Materialele folosite pentru ridicarea fortificatiilor au fost piatra si caramida, inaltimea zidurilor exterioare avand aproximativ 5 m; latimea cea mai mare o are zidul de pe latura sudica (1,5 m). Turnurile si zidurile erau invelite cu tigla, in scopul prevenirii unor eventuale incendii provocate de asediatori.

            Cetatea include o incinta mai mica, amplasata pe platoul dealului, si una ceva mai intinsa - ce coboara spre est. Accesul principal in cetate se facea prin latura de est, pe aceeasi latura fiind construit si un turn poligonal. Din trei laturi - sud, vest si nord - zidurile sunt flancate de pante abrupte cu o inaltime de aproximativ 150 m, foarte dificil de urcat. Zidurile dinspre vest, nord si est erau aparate de o galerie continua alcatuita din doua anteforturi si sapte turnuri; latura sudica, fiind si ceva mai abrupta, este pazita doar de doua turnuri.

            In incinta mica se observa ruinele a peste 30 de case ce serveau drept adapost pentru locuitorii cetatii. Conform inscriptiei de pe una din locuinte aceasta a fost realizata in 1562. S-au pastrat si ruinele unei scoli, ale locuintei preotului, si ale unei capele. In urma unor cercetari arheologice din 1970 s-a descoperit in cetatea exterioara o capela in forma dreptunghiulara, cu absida.       Conform marturiilor din acele vremuri cetatea a trecut printr-un grav incendiu in anul 1718, fiind ulterior refacuta. In anul 1802 unele cladiri din interiorul incintei mici a fortificatiei au fost grav afectate de un cutremur. Totusi cetatea si-a conservat majoritatea curtinelor si a tunurilor construite in etape succesive de modernizare. Comparativ cu celelalte cetati de acelasi tip, din Transilvania, Cetatea Rasnovului este una dintre cele mai bine conservate, cu toate ca Tara Barsei a fost permanent expusa atacurilor turcesti din secolele XIV-XV.

            Desi de-a lungul existentei a suferit nenumarate atacuri Cetatea Rasnovului a capitulat o singura data, in 1612, in fata agresiunii ostilor lui Gabriel Bathory. Capitularea s-a produs pe fondul lipsei de apa, trupele principelui interceptand drumul spre un izvor camuflat, din afara fortificatiei, de unde rasnovenii se aprovizionau in timpul bataliei. Cu 12 ani mai devreme aici si-au gasit adapost oamenii lui Mihai Viteazu in urma infrangerii de la Miraslau.

            Cetatea Rasnovului a beneficiat de o pozitie strategica in economia defensivei militare a locuitorilor sai. Totusi era dezavantajata de un important inconvenient: nu avea o sursa de apa in interior. Din aceasta cauza in anul 1625 s-a hotarat saparea unei fantani chiar in stanca pe care este situata fortificatia. Sapaturile (150 m adancime) au durat pana in 1640 iar legenda spune ca au fost realizate de catre niste prizonieri turci, miza fiind eliberarea acestora.

            Iata deci inca un obiectiv turistic interesant de vizitat intr-o zona cu o mare concentratie de astfel de puncte de atractie. Vechimea cetatii, arhitectura deosebita a acesteia cat si pozitionarea ei intr-o zona geografica superba (in apropiere de Muntii Baiului si de Bucegi), sunt tot atatea motive pentru a o vizita.