Manastirea Antim

Cel mai de seama ierarh al Tarii Romanesti, deopotriva pastor si invatator, a fost si ramane Mitropolitul Antim Ivireanul. Originar din Iviria, pe numele de botez Andrei, tanarul este luat rob de turci si adus la Constantinopol. Aici este rascumparat de Patriarhia ecumenica, unde si invata sculptura in lemn, pictura si broderia, precum si limbile greaca, turca si araba. In jurul anilor 1960, binecredinciosul voievod Constantin Brancoveanu il aduce in Tara Romaneasca, unde devine ucenic tipograf la fostul episcop Mitrofan al Husilor. Intra in cinul monahal si este hirotonit preot, intre anii 1691 - 1694 preluand si conducerea tipografiei domnesti din Bucuresti, unde tipareste trei carti. 

La 5 februarie 1713, de ziua praznuirii Sfintei Agata, Mitropolitul Antim Ivireanul  se hotaraste sa cladeasca o manastire, pe locul unde era o veche biserica de lemn  cu hramul Sfantul Nicolae, in care se pastra Mirul. De atunci, an de an, scrie el , “sa se imbrace  o fata  cu ie, cu rochie, cu cizme, cu brau, si sa i se dea 230 bani, pentru caci in ziua pomenirii sale  (a sfintei Agata ), prin descoperire dumnezeiasca am hotarat sa zidim biserica” .

Sfantul Antim  pune toata averea sa pentru ridicarea din temelie a acestui Sfant Lacas,” intru slava si multumita insusi celui intru troita Dumnezeu si intru cinstea si lauda tuturor sfintilor dimpreuna, incat sa fie si sa se numeasca manastire a tuturor Sfintilor, carora am si inchinat-o  si pe numele lor am zidit-o, ca sa se praznuiasca intru ea cu marire si sa se cinsteasca necontenit cu laude si cu cantari, ca niste prieteni ai lui Dumnezeu si ajutatori si sprijinitori tuturor pravoslavnicilor crestini”.

Initial manastirea avea forma unei cetati, cu biserica in centru, iar pe laturile ce descriu perimetrul unui patrat erau chiliile. In fiecare colt era cate un turnulet. Intrarea in incinta se face printr-o poarta , pe sub clopotnita. Pe latura sudica se afla casele egumenesti, continuate cu paraclisul , inspre rasarit , in continuare fiind chilii. Punctat sunt reprezentate chiliile noi si gradina care impreuna cu paraclisul Pompilian, se gasesc in configuratia actuala a manastirii.

Realizarea artistica a manastirii reprezinta o marturie elocventa a capacitatilor Sfantului Antim, precum si vietii culturale bucurestene  de la inceputul secolului XVIII-lea. Intregul  complex, biserica, chilii, paraclis, clopotnita, case egumenesti , a fost executat dupa planurile intocmite de marele ierarh si sub directa supraveghere, atat arhitectonic cat si pictural.

Biserica este singura ridicata in sec al XVIII-lea cu planul in forma treflata; ferestrele sunt mari, cu ancadramente sculptate in piatra; rozete mari si bogate; pridvor deschis cu portal monumental; capitelurile si piedestalurile coloanelor frumos ornamentate  cu motive florale. Recunoastem astfel stilul clasic brancovenesc, cu o usoara influenta a barocului italian. Dimensiunile geometrice ale bisericii sunt 30 metri lungime si 10 metri latime. Naosul cu doua ferestre la fiecare absida aminteste de structura vechilor biserici sarbesti . Pronaosul are o forma aproape patrata. La restaurarea din 1863   s-au adaugat amvonul si cafasul (pentru cor)  executate  din lemn de stejar, acelasi model sculptural cu stranele, de catre Carol Storck.

Deasupra usii de la intrare, sub pisanie, se afla decoratia sculptata a emblemei Sfantului Antim, melcul, simbol al credintei si smereniei, incadrat de o cununa de lauri si avand in partea superioara o stea. Aceeasi forma de melc a avut-o si prima cheie a usii bisericii, fieraria broastei aflandu-se din 1855 in Muzeul National.

Sculptata de Sfantul Antim insusi, usa masiva de lemn de stejar de la intrarea in biserica, depasind in frumusete toate realizarile artistice  de acelasi gen  din vremea sa, capata stralucirea unei taine duhovnicesti: nu putem intra in biserica decat prin lucrarea Pastorului ( adica usa) care are ca “descuietoare “ ( cheia) ei credinta si smerenia ( melcul). Uimitor inteles duhovnicesc al unei opere pline de frumusete!

Traditia mentioneaza ca toate sculpturile din piatra ale tamplei, ale picioarelor coloanelor si ale ancadramentelor, ca si pictura  din biserica mare si din paraclis, au fost executate dupa schitele mitropolitului ctitor , care a si pictat cateva icoane pe fresca zidurilor, alaturi de Preda Zugravul . Sigur insa pictate de el sunt si cele doua icoane, mari laterale din naos, de langa tampla: icoana Tuturor Sfintilor si Icoana celor patru sfinti (Alexie, Nicolae, Antim si  Agata ). Tampla de piatra, originala, a fost remontata in anul 1966, adaugandu-i-se icoanele imparatesti si cele praznicale, executate din mozaic.