Mic ghid pentru tâmplăria termoizolantă - partea a II-a

În prima parte a acestui mini serial despre tâmplăria termoizolantă, v-am prezentat informații despre fixarea şi poziţionarea tâmplăriei, rigiditatea și dimensiunile maxime ale ferestrelor și uşilor. În continuare, o să vorbim despre etanșarea rostului și montarea glafurilor.

Etanşarea rostului

Întreg perimetrul tâmplăriei necesită etanşare la aer, sunet,  vânt şi apă.
Material de umplere care asigură etanşare la curenţii de aer precum si hidroizolaţia pot fi diferite cordoane de silicon sau benzi precomprimate pentru zona exterioară iar la interior o barieră contra vaporilor (silicon, acril – acesta poate fi vopsit).
Pentru ca etanşarea să funcţioneze corect trebuie cordonul de silicon va adera numai la 2 suprafeţe (aderenţa la 3 suprafeţe duce la dezlipirea acestuia în timp, din cauza dilataţiilor şi contracţiilor succesive) şi să aibă o mărime suficientă. Interstiţiul trebuie să fie suficient de mare pentru a prelua deplasarea tocului, ţinând seama de faptul ca siliconul poate prelua o modificare de pana la 25% din grosimea cordonului de silicon..
Pe zona exterioară, prevederea glafului este obligatorie pentru a elimina pericolul infiltrării apei în zidărie, sub toc, iar acesta va fi la o cotă mai joasă de cât glaful interior.

Pe zona de îmbinare între tâmplăria din PVC şi zidărie trebuie etanşat cu silicon neutral (acest tip de silicon se recomandă atunci când avem de etanşat o suprafaţă din PVC deoarece siliconul acetic “universal” nu face priza pe PVC). La interior, zona de racordare între tâmplăria din PVC şi zidărie se poate face cu acril, ce prezintă avantajul că poate fi vopsit după întărire şi nu apar fisuri, aşa cum se întâmplă în cazul finisajului cu materiale pe baza de ipsos sau ciment. Izolaţiile cu spumă poliuretanică şi vată minerala au rol de izolare termică si fonică, dar nu rezistă la apă, fiind lipsite de efectul hidroizolator.

Montarea glafurilor

- Glaful interior

Modalitatea de fixare a glafurilor de interior uzuală, rapidă este fixarerea cu strat de adeziv .
Alegerea tipului de adeziv se face în concordanţă cu  materialul din care este realizat glaful si natura suprafeţei de sprijin. Suprafaţa de aşezare trebuie să fie finisată cât mai riguros înainte de a monta glaful, să fie uscată, suficient de rezistentă şi fără praf. Suprafaţa inferioară a glafului se va degresa pentru a permite aderenţa adezivului. Adezivul siliconul neutral sau adezivul de montaj se aplică în cordoane transversale pe lungimea glafului, la o grosime de minim 8mm şi o distantă de circa 50-60 mm.
  După ce poziţionăm glafului pe suprafaţa suport a zidăriei, apăsăm uşor pe suprafaţa acestuia pentru a-l aşeza în plan. Se vor prevedea rosturi de dilatare de circa 5 mm între capetele glafului şi spaleţii verticali ai ferestrei, acestea fiind ulterior umplute cu acril.

- Glaful exterior

Ţinând cont de condiţiile climatice din tara noastră se impune o atenţie deosebită  la montarea glafurilor de exterior, deoarece există pericolul deformării datorită supraîncălzirii, cu precădere cele înfoliate şi cu o culoare închisă. Pentru a evita apariţia deformărilor pericol trebuie respectate următoarele:
Glaful trebuie să fie mai scurt decât golul dintre spaleţii verticali exteriori ai ferestrei cu circa 20mm, realizând astfel un rost de dilatare de circa 10 mm pe fiecare capăt al glafului. Etanşarea acestui rost de dilatare se va face cu un cordon de silicon neutral.
Se prevăd, cel puţin in cazul glafurilor infoliate, găuri de ventilaţie în capacele laterale ale glafului, sub nivelul cordoanelor de silicon pentru etanşare.
Partea exterioară a glafului trebuie să depăşească faţada clădirii cu minim 15 mm, pentru a asigura evacuarea corecta a apei pluviale şi pentru a se putea realiza găuri de ventilaţie suplimentară în cazul glafurilor înfoliate.
Glaful se aşează întotdeauna pe un start suport realizat din pat de ciment adeziv, adeziv de ceramica, adeziv pentru polistiren etc., asigurând în acest fel sprijinirea şi rigidizarea acestuia.

- Găurile de drenaj

Având în vedere modul de realizare al tâmplăriei termoizolante, în interiorul profilelor sau pe zonele dintre cercevea şi toc, există spaţii cu aer ce poate produce in mod curent o anumită cantitate de condens. Toată această cantitate de apa rezultată din condens trebuie evacuată, în mod obligatoriu          
Acest lucru se realizează prin practicarea unor decupaje în peretele profilului din PVC, aşa-numitele găurile de drenaj. Găurile de drenaj se practică la partea inferioara a profilului, atât la cercevea cât şi la toc, cel puţin câte două găuri la circa 60cm distanta între ele. Pentru găurile executate la faţa exterioară a tocului vor fi aplicate capace speciale pentru mascare.
Pentru echilibrarea presiunii statice a vântului la nivelul găurilor de drenaj, care ar putea împiedica scurgerea apei din profil este necesară decompresia. Pentru aceasta se realizează un set de găuri similare celor de drenaj, dar la partea superioara a tâmplăriei.

Pentru toate camerele frontale ale tocurilor, cercevelelor, traverselor executate cu profile înfoliate, în culori închise, este necesar sa fie realizate găuri suplimentare de decompresie pentru corecta reglare a presiunii in interiorul lor. Găurile se practică la diametrul de 6 sau 8 mm în dreptul fiecărui colt, în camerele care nu au fost deschise prin realizarea găurilor standard pentru drenaj / decompresie.

În cazul ferestrelor şi al uşilor de exterior care închid în partea inferioara pe toc (de exemplu uşi de balcon) atât fabricarea cât şi la montaj trebuie să avem în vedere că după finisarea pereţilor găurile de drenaj trebuie sa rămână neacoperite pentru a se permite evacuarea apei din interiorul tâmplăriei. Astuparea găurilor de drenaj sau absenţa acestora poate conduce la distrugerea tâmplăriei şi/sau a zidului/finisajelor.