Mobilierul desenat - o arta pe cale de disparitie

14 decembrie, 2007

Din gama obiectelor de amenajari interoare care nu mai sunt considerate “la moda”, dar pe care unii oameni sunt dispusi sa dea sume de bani destul de mari face parte si mobilierul pictat. In Romania mai exista inca ateliere, e adevarat, destul de putine, unde se decoreaza mobilier, dar majoritatea produselor sunt exportate, sau se fac la comanda. In Transilvania exista cele mai multe ateliere in care se mai practica inca acest mestesug, mostenit din mosi-stramosi.

La venirea in Transilvania, in secolul al XII-lea se presupune ca sasii au adus cu ei putine obiecte de mobilier (precum banci, lazi pentru haine, ustensile gospodaresti, dulapuri pentru vesela, priciuri de dormit), dar in memoria lor traia amintirea mobilierului realizat in stil gotic tarziu. Abia in secolul al XVII-lea sunt mentionati primii pictori de mobilier, Stephanus Schuller si Johannn Weiss.

Odata cu aparitia in Transilvania a mobilierului furniruit, pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, la oras nu s-a mai confectionat mobilier pictat, fiind considerat demodat, iar tamplarii si pictorii au continuat sa lucreze doar pentru populatia de la sate. Fiecare familie de mesteri avea modele proprii pe care le executa pe mobilier.
Pictarea mobilierului se realiza in trecut cu ajutorul vopselei-clei, care era obtinuta din resturi de blana ce se fierbeau pana cand se transformau intr-o pasta lipicioasa. Dupa vopsire se aplica un strat de ceara, pentru fixare si protectie.

O alta etapa in evolutia decorului o constituie aparitia picturii cu sablonul pe un fundal colorat. Astfel, pe mobilier se aplica initial un strat de grund - la inceput ocru deschis sau maro deschis - care se putea spala dupa dorinta; mai tarziu s-a impus fundalul verde, in timp ce la mobilierul taranesc a predominat, pana in secolul al XIX-lea albastru-cobalt.

Mobilierul pictat din Transilvania foarte asemanator celui din sudul Germaniei, avand insa si densitatea decorului de pe mobilierul maghiar. Laleaua, dar mai ales trandafirul in diferite stadii de inflorire sunt cele mai prezente flori. Fiecare desen are o semnificatie anume: laleaua inseamna mandrie, trandafirul - pasiune, lacramioara - gingasie, floarea deschisa - maturitate, floarea inchisa - feciorie.Toate modele reprezinta asa-zisul arbore al vietii, un motiv foarte vechi, care provine din Persia Antica si e o metafora pentru tinerete vesnica, pentru viata fara de moarte.

Majoritatea sunt pictate direct, cu pensule de diferite marimi pe baza unei scheme din creion. Dar pentru cele de dimensiuni foarte mici meseriasii se ajuta de hartie perforata si pudra de talc: se potriveste perfect hartia cu modelul peste obiectul de mobilier, se da cu un burete cu pudra de talc si cand se indeparteaza hartia, ramane modelul.

Cel des folosit lemn pentru mobilierul asa-zis « taranesc » este cel de brad, pentru ca asa se facea si in urma cu 300 de ani. Lemnul este dat cu un lac mai inchis la culoare si capata aspect de vechi. Apoi se picteaza in doua straturi de culoare aplicate in sensul fibrei. Dupa primul strat de culoare se da cu smirghel pentru finisare si se aplica un nou strat de culoare. Abia cand culoarea e bine uscata se incepe pictura propriu-zisa. Pictura iese mult mai bine in evidenta atunci cand e aplicata pe culori inchise, cum este albastrul.

Dupa primul strat de lac, de protectie al picturii, urmeaza un altul menit sa dea tenta de vechi; uneori acesta este un lac special care dupa uscare crapa usor si da mobilierului aspect de vechi. Ultimul strat de lac are din nou un rol protector. Cei care lucreaza in atelier spun ca mobilerul e dat cu strat de lac, desi culorile folosite, odata uscate, nu se mai sterg, chiar si in contact cu apa.

Uneori vopsitul dureaza chiar mai mult decat pictatul pentru ca orice culoare trebuie sa se usuce foarte bine, mai ales atunci cand intra in combinatie cu o alta; de plida, rama unei piese de mobilier poate fi rosie, in timp ce restul obiectului e albastru.
Pictarea unui dulap de dimensiuni mici poate sa dureze si o saptamana, dar la final rezulta o adevarata opera de arta.