Montarea lambriului

În anumite proiecte de amenajări exterioare, dar mai ales în cele interioare, utilizarea lambriului reprezintă o metodă rapidă de finisare a suprafeţelor. Fiind un material ce se aplică pe o anumită structură fără a fi necesare lucrări speciale sau modificări ale celor existente, deranjul indus de „placarea” cu lambriu este unul minim. Nu se folosesc materiale umede, care să conţină amestecuri cu apă şi nu necesită timpi de aşteptare, operaţiunea de montaj putând fi realizate de orice are puţină îndemânare şi câteva scule uzuale.

Din punct de vedere al tipului de material din care este realizat lambriu, avem următoarele tipuri: lambriu din lemn, lambriu din PVC pentru interior, lambriu din PVC pentru exterior – cunoscut sub numele de siding, lambriu din MDF.

Dacă lambriul din PVC sau MDF este gata de montare imediat după ce îl achiziţionăm, varianta din lemn poate necesită lucrări suplimentare pentru finisare.

Pe de altă parte, rezistenta mecanică a lambriului de lemn este superioară celui din PVC şi este mai puţin afectat de radiaţia solara. Din prisma dimensiunilor şi caracteristicilor lemnului, riscul deformărilor este mult mai redus pentru lambriul din lemn. Acest lucru influenţează modalitatea de montare, structura de fixare necesară necesitând un caroiaj mai des pentru lambriul din PVC. Analizând global calităţile şi punctele slabe ale fiecărui produs, recomandarea de a utiliza lambriul de lemn este perfect justificată, la care se adaugă aspectul superior indus de lemn şi mai ales în proiectele cu design rustic.

Cumpărarea lambriului din lemn trebuie realizată cu puţină atenţie pentru că urmele de lovituri, crăpături sau abaterile de formă pot influenta negativ aspectul suprafeţei finale. Lambriul din lemn poate avea mai multe dimensiuni, cele mai uzuale şi pe care le regăsim in marile magazine de bricolaj au grosimile de 12,5mm, 14mm, 16mm şi 19mm şi lungimi variabile, de la 1m la 4 m. Din punct de vedere al calităţii avem următoarele tipuri:
- calitate A (lambriuri fără noduri);
- calitate B (lambriuri cu noduri mici);
- calitate C (lambriuri cu noduri);
- calitate D (de calitate inferioara, cu noduri şi/sau defecte multe).

La acestea se mai adaug ao altă categorie, probabil cu nuanţe evident comerciale, categoria AB. Evident că preţul produselor este strâns legat de categoria de calitate a lambriului, cele de calitate A fiind şi cele mai scumpe. Cu cât optăm pentru o calitate mai redusă, cu atât va fi mai greu de finisat şi montat lambriul iar aspectul final va avea de suferit. Cu o bună gestionare a materialului, se poate face o combinaţie de calităţi, reuşind astfel diminuarea costurilor.

Finisarea lambriului se face cu lacuri şi lazuri speciale pentru lemn, fie pe bază de apă, fie pe bază de solvent. Dacă este necesar, suprafaţa lambriului se şlefuieşte pentru a uniformiza eventualele urme rămase de la prelucrarea industrială a lemnului. Ulterior, se aplica 1-2 straturi de grund şi 2-3 straturi de lazură, în conformitate cu specificaţiile produselor de finisare pentru care am optat - aici trebuie analizate cu atenţie fişele tehnice şi recomandările producătorilor.

Montajul efectiv al lambriului pe pereţi, tavane sau alte suprafeţe exterioare (sageac de exemplu sau alte elemente ale faţadei) presupune existenta sau realizarea unei structuri de montaj, cunoscută sub denumirea de caroiaj. Se execută efectiv din rigle de lemn (de exemplu dimensiunea 16x32mm, 24x48mm etc.) corespunzător aplicaţiei, interioare sau exterioare şi corelat cu grosimea lambriului utilizat.
Primul pas este verificarea stării suprafeţei unde montam caroiajul pentru a ne asigura că structura va fi pozată în acelaşi plan. Fixarea riglelor din lemn se face cu dibluri rapide sau universale, ori cu şuruburi de lemn în cazul fixării pe lemn. Direcţia de montaj a riglelor din lemn trebuie să fie perpendiculară pe direcţia de montaj a lambriului.

Dacă avem de montat lambriu într-o încăpere, prima dată realizăm tavanul apoi avem în vedere pereţii. Ca principiu de fixare a riglelor de lemn, se fixează riglele aflate la extremităţi apoi, cu ajutorul unei sfori, aliniem şi riglele interioare, indiferent ca discutăm de pereţi sau tavane. Distanta între riglele de lemn este de circa 40cm la tavane si circa 50cm pentru pereţi.

Odată realizat caroiajul, nu avem decât să trecem la montarea efectivă a lambriului de lemn. Ca modalităţi de fixare putem avea două posibilităţi: fixare cu cleme şi fixare cu şuruburi de lemn. Diferenţa constă în faptul că sistemul cu cleme este unul mascat, din punct  de vedere estetic fiind superior. În celălalt caz, şuruburile  de lemn asigură o prindere puţin mai solidă însa aspectul capetelor şuruburilor este mai puţin plăcut şi, în plus, se găureşte lambriul cea ce îl poate face imposibil de reutilizat.

Clemele de montaj asigură montarea lambriului cu o grosime de până la 16mm. În pachetul cu cleme achiziţionat din comerţ, găsim cuişoare de fixare. Noi vă recomandăm să le înlocuiţi cu şuruburi de lemn, fixarea va fi mai sigură şi nu există pericolul desprinderii.
Faţă de lambriul din PVC, varianta din lemn nu oferă posibilitatea de mascare a diferitelor îmbinări cu ajutorul colţarelor sau altor profile de montaj îngropate/încastrate. Din această cauză, debitarea şi îmbinarea trebuie făcută cu atenţie. Ca o singură posibilitate de mascare, putem utiliza diferite sipci şi profile din lemn, acestea fiind montate aparent, peste structura lambriului.