Preturi de lux pentru cocioabe

La doi ani de la dezastru, cind casele le-au fost inghiti­te de pamint intr-o singura noapte, oamenii din satul gorjean Seciurile refuza sa se mute in noile locasuri. Unii dintre cei 500 de sinistrati stau pe la rude, dar majoritatea dintre ei nu si-a parasit ruinele. Asta pentru ca noile case construite de Guvern arata precum ruinele ramase in urma alunecarilor de teren. Ploua prin acoperis, peretii se darima, podeaua s-a umflat, locuintele nu au baie sau sobe, iar afara pe timp de ploaie localnicii inoata in noroi.

 

4 mai 2006 este ziua in care localnicii din Seciurile au crezut ca Dumnezeu le-a intors spatele. In noaptea de 4 spre 5 mai, casele in care dormeau au fost inghitite de pamint. Terenul fie s-a lasat, fie a luat-o la vale. Alunecarea de teren, intinsa pe aproape 10 kilometri, a distrus peste 300 de case. A fost cea mai grava alunecare de teren produsa vreodata in zona Olteniei.

 

La doi ani de la dezastru, cei mai multi dintre sinistratii din Seciurile dorm in fata portilor, linga animale, unde si-au improvizat locuinte din materialele luate din vechile case, sau in modulele trimise initial de Guvern. In Seciurile, terenul fuge si acum. Casele, care cu ceva timp inainte se mai tineau pe picioare, s-au prabusit. Unele chiar sub ochii proprietarilor. Imaginea care a ramas in urma alunecarilor de teren este una apocaliptica. Localnicii spun ca asa isi imaginau iadul pe pamint.

 

Dupa dezastru s-a gasit un amplasament sigur, din punctul de vedere al stabilitatii terenului, unde s-au construit aproape 200 de case in locatia de la Cojani-Albeni. Guvernul a alocat de la buget peste 1,5 miliarde de lei vechi (42.500 de euro) pentru constructia unei case de 20 de metri patrati. Daca facem calculul, pentru cele 221 de case ridicate din fondurile Ministerului Transporturilor si Locuintei, in toamna lui 2006, s-au cheltuit peste 331 de miliarde de lei vechi (9,3 milioane de euro). In doua luni, patru firme au reconstruit casele si au incasat si banii. La nici o saptamina dupa ce au intrat in noile case, oamenii si-au pus din nou totul in carute si au parasit noile locatii. “Ne-au mutat din groapa in mocirla”, spune Ion Balan, un batrin cu casa distrusa.

 

PARADA POLITICIENILOR! Daca, pina la reconstructia caselor, Seciurile era loc de pelerinaj, dupa ce au aparut problemele la noile constructii ale Guvernului, satul a fost uitat de lume. Oamenii au trimis memorii peste memorii aratindu-si nemultumirea fata de reconstructia caselor, nimeni nu-i baga in seama.

 

Marieta Dragan, o alta sinistrata, ne explica de ce a refuzat sa se mute in noile case: “Cu chiu, cu vai s-a reusit ridicarea citorva case. Doar ca asa de inteligenti au fost cei care le-au facut ca le-au prevazut fara sobe si fara grupuri sanitare. Iarna nu puteai sa stai in ele. La unii ba ploua prin acoperis, ba igrasia se urca pe pereti. Si-au batut joc de noi. Eu am animale, din care traiesc, unde sa le duc acolo. E casa linga casa, fara curte, fara grajduri, fara apa. Sa vina ei sa stea cu noroiul pina la genunchi”.

 

 

LUCRARI DE MINTUItA. La Albeni-Cojani, statul a reconstruit 221 de case pentru sinistrati cu o camera sau doua. Ele au fost ridicate de patru firme din Dolj, Olt si Gorj, SC OLTCONS SA din Slatina, SC SOLARIS SRL Tg.-Jiu, SC ROVIMCOM SA Rovinari si o firma din Craiova. Fiecare societate a facut cite ceva la aceste imobile, insa toate firmele au urmarit doar incasarea banilor de la Guvern. Sinistratii se pling de lucrari de mintuiala si spun ca nu este nici o diferenta intre modulele oferite initial de Guvern ca locuinte provizorii si casele reconstruite. Module sint niste baraci in care iarna inghetai de frig pentru ca nu aveai sistem de incalzire, iar vara te sufocai de cald. Si cu toate astea si in aceste conditii de ghetou, fara posibilitatea de a se spala si fara un grup sanitar civilizat, zeci de familii au fost nevoite sa traiasca in ele. Aceleasi conditii sint si in noile case, asa ca oamenii au preferat tot modulele linga care si-au improvizat si gospodariile, crescind vite, porci sau citeva gaini. “Macar in module nu ne ploua. Asta iarna primarul ne-a spus sa ne spalam cu zapada ca e destula, iar apa… mai vedem noi”, povesteste o batrina.

SNLO, raspunzatoare de dezastru

 

Dezastrul a fost provocat de lucrarile de minerit. Sub toata comuna Rosia de Amaradia, deci si sub satul Seciurile, exploatarea miniera din zona ce apartine Societatii Nationale a Lignitului Oltenia (SNLO) extragea carbunele, formind galerii subterane. In programul de exploatare, SNLO trebuia sa inchida ulterior galeriile, umplindu-le cu pamint, astfel incit sa asigure stabilitatea terenului. De asemenea, apele subterane trebuiau evacuate. Nimic din toate acestea nu s-a facut, si asa s-a ajuns ca 500 de familii sa fie puse in pericol si sa ramina fara gospodarii.

 

Un decret prezidential semnat de Nicolae Ceausescu, ce n-a mai fost pus niciodata in aplicare, stramuta intregul sat Seciurile pe un alt amplasament, aratind pericolul in care se aflau oamenii. Ceausescu a dispus ca, dupa evacuarea satului, pe teren sa fie plantata padure tocmai pentru stabilizarea solului. Dupa Revolutie, nimeni nu a luat in calcul pericolul din Seciurile. Societatea Lignitului a anuntat doar ca exploatarile miniere din zona au fost inchise, deci nu se mai exploateaza, dar de instabilitatea terenului nu se preocupa nimeni. La cinci kilometri de Seciurile se afla Rosia de Amaradia. Aici sint in pericol 700 de case care au inceput sa se crape. Biserica din comuna este deja grav afectata, din turla au cazut bucati din perete. Oamenii din Rosia de Amaradia traiesc cu teama ca si lor li se poate intimpla nenorocirea care s-a abatut pe capul vecinilor din Seciurile.

 

Sursa: Jurnalul national