Protectia acoperisului la zapada

Construirea completă a unui acoperiş presupune alegerea elementelor componente de bază (de exemplu învelitoarea), dar şi a unor accesorii, elemente ce sunt esenţiale pentru a avea un sistem întreg cu rezistentă în timp, care să facă faţă tuturor factorilor externi care pot afecta durabilitatea acoperişului dumneavoastră.

Acoperişul trebuie să fie un sistem complet, etanş, să îndeplinească rolul estetic si funcţional, astfel încât odată realizat să nu necesite cheltuieli suplimentare cu reparaţiile inutile. Prin etanşare se asigură un consum redus de energie şi un confort sporit la interior.
Pe timpul iernii, pe acoperiş se poate acumula o cantitate considerabilă de zăpadă, aceasta fiind un factor important la dimensionare, datorită sarcinilor mari ce pot fi induse asupra structurii de rezistentă şi elementelor de învelitoare.  Dincolo de dimensionarea acoperişului, odată cumulată zăpada, îngheţată sau nu, aceasta trebuie împiedicată să alunece şi să cadă  în cantităţi mari de pe acoperiş.

Pe bună dreptate, ne întrebăm de ce să nu cadă zăpada? Răspunsul este că orice cantitate de zăpadă, dar mai ales blocurile mai mari, ce ar cădea de pe acoperiş, afectează sistemul pluvial (jgheaburile casei) şi ar provoca accidente sau pagube pe zonele de aterizare (maşini,plante, amenajări etc.).  În plus, zăpada ce staţionează pe margine acoperişului, dincolo de limita învelitorii, favorizează apariţia ţurţurilor de gheaţă, la fel de periculoşi.

Pentru a evita toate aceste probleme, la nivelul acoperişului/învelitorii se utilizează anumite accesorii care au exact acest rol – păstrarea stratului de zăpadă pe acoperiş. Aceste accesorii se numesc opritoare de zăpada (parazăpezi) şi sunt specifice fiecărui tip de învelitoare.
Dimensionarea opritoarelor se realizează de către producătorul învelitorii si se vor monta respectând instrucţiunile acestuia, în numărul şi forma indicată. Forma opritoarelor de zăpadă diferă în funcţie de felul si tipul ţiglei.

Din punct de vedere al formei, există mai multe tipuri, şi anume: opritoare tubulare, opritoare liniare, opritoare omega, tăietoare de zăpada, opritoare de tip grilaj sau ţigle de tip parazăpadă (în cazul ţiglelor de beton şi ceramică).
Indiferent pentru ce tip de parazăpezi optăm, acestea trebuie să fie prezente pe orice acoperiş şi se pot monta destul de uşor.  Alegerea se face în funcţie de panta acoperișului și de gradul de importanță a căii de acces. De regulă parazăpezile se montează pe două rânduri, cu decalare intre piesele adiacente ale rândurilor.

Prinderea parazăpezilor separate se face în două moduri, direct pe ţiglă în cazul sortimentelor ceramice sau din beton, prin fixarea intre rândurile de ţiglă sau prin fixare pe riglele de montaj ale învelitorii, în cazul ţiglei de tablă. 
Atunci când se face dimensionarea trebuie să luăm în calcul tipul de învelitoare, înclinația acoperișului, lungimea apei, structura acoperișului și nu în ultimul rând numărul elementelor de fixare. Pentru lungimi de apă foarte mari, parazăpezile vor fi așezate pe două sau mai multe rânduri.

Parazăpezile vor fi de asemenea obligatoriu utilizate și pe acoperișurile terasate. In specificaţiile furnizorilor de învelitori găsim tabele de calcul pentru dimensionarea parazăpezilor. În aceste se găsesc distanțele maxime între rândurile de parazăpezi, pe direcția coamă – streașină, în funcție de zona de zăpadă și de înclinația acoperișului. Nu de puţine ori vedem acoperişuri ce au parazăpezile deformate, acest lucru se întâmplă datorită fixării slabe pe structura acoperişului şi poziţionări greşite.

Indiferent pentru ce sistem de parazăpezi optăm, montajul corect al acestora trebuie să asigure protecţia si funcţionalitatea optimă pentru acoperişul casei dumneavoastră.