Sticla cu fir de aur si argint

Sticla cu fir de aur si argint

 

Va promiteam saptamana trecuta ca vom reveni cu “povestea” sticlei, material cu care suntem atat de obisnuiti, incat pooate nu ne-am intrebat niciodata cum a ajuns in casa sau in biroul nostru. Cum a ajuns sa ne faca viata mai usoara. V-am spus in saptamanile anterioare care este istoria sticlei. In acest articol o sa va spunem cum se fabrica acest material in functie de utilizarea lui.

Cel mai mare avantaj al acestui material este ca nu se topeste la o anumita temperatura, ci se inmoaie treptat, ceea ce permite prelucrarea ei prin suflare, presare, turnare, laminare.

Sticla obisnuita sau comuna se obtine prin topirea in cuptoare speciale a unui amestec din nisip si cuart, piatra de var, carbonat de sodiu si diferite alte materiale auxiliare.

Proprietatile sticlei, care difera in functie de scopul pentru care a fost produsa, depind de compozitia sa chimica, de procesul tehnologic de fabricatie si de prelucrarile termice si chimice ulterioare.

O astfel de sticla comuna poate fi, de exemplu, colorata in diferite nuante, prin adaugarea unor materiale suplimentare. Astfel, aurul fin dispersat in sticla da o culoare rosie-rubinie foarte frumoasa. Argintul da nuante de la galben la cafeniu. Impuritatile de fier coloreaza sticla in galben-verde, sarurile de cobalt ii dau culoarea albastra, cele de crom - verde, cele de mangan - brun, cele de seleniu, cupru sau aur o coloreaza in rosu, iar sarurile de uraniu - in galben.

Sticlele colorate se topesc in creuzete cu capcitati de ordinul sutelor de liri sau in cuptoare mici in care temperatura, si mai ales caracterul mediului, se pot controla riguros.

Sticlele colorate se utilizeaza in afara obiectelor de menaj, in numeroase domenii importante. Mari consumatori de sticla colorata sunt transporturile aeriene, navele, terestre. Semnalizarile luminoase in transporturi au o deosebita importanta, culorile utilizate de obicei, fiind rosul, verde, albastru si galben. Sticlele colorate se utilizeaza si drept filtre pentru anumite radiatii. Pentru protejarea ochilor sudorilor sau a celor ce privesc in cuptoare incandescente se utilizeaza asa-numitele sticle de cobalt dar si alte sticle care pot retine radicali calorici sau ultraviolete.

Filtrele colorate intra in componenta unor aparate optice sau de analiza, utilizate in laboratoare de fizica chimie sau tehnica fotografica.

Tot in acest scop este folosita sticla de plumb, cunoscuta sub numele de cristal. Datorita stralucirii sale, indicelui de refractie si densitatii mari, aceasta se utilizeaza la fabricarea obiectelor de arta si la aparatele optice, de la ochelari, microscoape, binocluri, telescoape la aparatele de fotografiat, de filmat, camere video si alte diverse aparate de uz medical, industrial sau stiintific. In compozitia sticlei speciale de laborator, cum ar fi sticla Pirex, Jena, Duran, Razoterm, Supremax etc., caracterizate prin rezistenta chimica mare si coeficient de dilatare mic, intra bor, aluminiu, magneziu, calciu si foarte putin potasiu si sodiu.

Pentru unele intrebuintari industriale, cum ar fi parbrizele de automobile, sticla se securizeaza, primind rezistente mecanice si la soc termic ridicate. Acest lucru se face prin calirea sticlei, procedeu cunoscut cel putin din secolul al XVIII-lea cand ,,lacrima batavica”, obtinuta prin caderea unei picaturi de sticla topita in apa, starnea uimirea tuturor. O astfel de picatura de sticla racita brusc rezista la socuri puternice, dar devine instantaneu o pulbere fina cand i se rupe codita subtire ramasa dupa desprinderea din bucata topita. Calirea a fost aplicata industrial in 1930 pentru obtinerea placilor de sticla cu rezistenta marita, numita ,,securit”.

Sunt cunoscute in prezent peste 20 de tipuri de sticla, de la geamul simplu pana la termopan; de la sticla plana pana la fibrele de sticla si de la oglinda pana la sticla inteligenta. Dar despre acestea vom vorbi pe indelete saptamana viitoare.