Sunteti pregatiti pentru bonsai?

Este o intrebare legitima, deoarece multi adera la aceasta arta fara a se gandi de doua ori, mai les cand este vorba despre responsabilitatile care decurg din achizitionarea unei asemenea plante. Un minim simt de responsabilitate poate fi generat de costul achizitiei, atunci cand este preferat debutul pe o planta deja formata. Vorbim de sute si chiar mii de lei, pret justificat pe deplin, daca ne gandim ca un bonsai isi capata forma in ani de zile (cu cat mai multi, cu atat mai scump). Prin urmare, un incepator ar trebui sa se indrepte catre o specie nu prea scumpa, pentru ca riscurile pierderii investitiei sunt mari - se recomanda ienuparul, artarul sau pinul. Sunt specii care raspund bine la procedurile de formare (legare), desi «maleabilitatea» lor nu este un atu. De aceea nu rareori incepatorii sunt indemnati sa-si procure din mediul ambient plantele pe care sa exerseze. Este bine de retinut ca aceste specii europene pot fi lasate iarna in aer liber, in conditii normale de sol, umiditate, lumina. Daca iernile sunt prea aspre, ghivecele pot fi pastrate in camere neincalzite.

Achizitiile (fara a ne referi neaparat la frecventarea unor cursuri de specialitate) nu se opresc aici. Exista manuale care pot inlesni drumul catre o practicare corecta a acestei discipline. Si mai exista trusa de bonsai, cu diverse variante de foarfece, clesti, maturica, grebla etc., reprezentand si aceasta cateva sute de lei.

 

Dar cel mai important este timpul alocat si gestionarea acestuia. De aici, respectiv de la intervalele dintre udari, incep problemele, pentru ca bonsaiul trebuie udat sau stropit la 1-2 zile, de preferat dupa-amiaza tarziu. Perioada poate varia in functie de conditiile atmosferice, tipul de sol, marimea ghiveciului. Cand practicatul lipseste de acasa, trebuie sa se asigure ca cineva are grija de planta, preferabil o persoana care isi intelege rolul.

Dar acestea nu sunt singurele probleme de incepator. Fiecare specie trebuie inteleasa si tratata ca atare. Putine dintre acestea supravietuiesc in interiorul locuintei, ca plante de apartament. Avem totusi ficusul azaleea, gardenia, pinul de Norfolk, pentru care temperatura nu trebuie sa scada sub 16ºC, iar lumina sa vina filtrata, nu direct de la soare.

De asemenea, schimbarea de amplasament si de mediu are efecte negative. Dimensiunea vasului este la fel de importanta: cu cat acesta este mai mic (proportional cu dimensiunea plantei), cu atat udarea trebuie sa fie mai frecventa. Pentru incepatori, desi nu arata tocmai bine, este de preferat sa utilizeze farfurii pentru ghiveci, unde se poate pune mai multa apa. Cand udatul la timp va deveni un obicei, se va renunta la farfurie.

Fertilizarea, o operatiune utila cand este facuta in cunostinta de cauza, se poate transforma pentru neinitiati intr-un incident neplacut, mai ales cand nu este ales ingrasamantul potrivit speciei sau stadiului in care se afla planta. In acelasi timp, planta poate fi atacata de boli si daunatori, ceea ce implica stropirea cu substante specifice. Taierea si tunderea, adica o parte importanta a creatiei, trebuie facuta cate putin, astfel incat planta sa nu sufere excesiv. Cand se despind legaturile care ghideaza cresterea, operatiunile vor fi facute fara a rani copacelul.

 

Acestea sunt doar cateva dintre regulile de ingijire. Multe alte asemenea cerinte le puteti afla si practicand o arta care, totusi, merita toate eforturile necesare. Asa cum spun maestrii, este o demonstratie de curaj, de lupta pentru supravietuire, atat pentru planta, cat si pentru ingrijitor.