Utilitatea gardului

07 ianuarie, 2006

Lumea, printre garduri...

Afara e vopsit gardul, inauntru - leopardul! O zicala care ne demonstreaza ca lumea recunoaste iluzia aparentelor. Dar si importanta lor in societate. Si aceasta importanta nu e doar o aparenta…

Cine mai zice, in zilele noastre, sa nu te increzi in aparente? Cand vine vorba de constructii, aparentele sunt totul. Cu alte cuvinte, tot ce inseamna exterior si acareturi beneficiaza de cea mai mare atentie, de multe ori in detrimentul finisarii interioare si confortului beneficiarului direct ori al familiei sale. Dar ce sa-i faci, de la cei mici in cont la cei cu punga groasa, suntem cu totii egali in gura lumii - un potential material de barfa. E firesc deci ca ultimul terminat si cel mai ingrijit finisat (in ansamblul pe care-l constituie o casa noua) sa fie gardul, care se inalta infloritor si protector in jurul casei.

La ce bun sunt gardurile, la urma urmelor?

Intocmai ca orice fiinta vie, avem nevoie de spatiu. Mai precis, de un spatiu delimitat, de

barlogul nostru, ferit de priviri indiscrete, de incursiuni ale unor indivizi indezirabili, barlog care sa ne poarte semnatura, chiar daca nu ridicam un picior pentru a pecetlui unicitatea spatiului privat si proprietatea. Daca stai sa-l asculti (sa-l privesti), gardul spune tot. Spune care e relatia proprietarului cu vecinatatea, cu strada, cu trecatorii sau vizitatorii…Trecand pe strazi, uitandu-te la case si la curtile fiecareia, poti linistit sa exersezi ghicitul in garduri, chiar daca nu esti specialist in materiale de constructii.

Spune-mi ce gard ai…

Gandit de cele mai multe ori in concordanta cu stilul casei, gardul are suficiente posibilitati de-a se manifesta pe plan estetic - intr-un registru pozitiv sau negativ. Inalte ca ale unei fortarete sau joase, ca pentru un bordei, din zidarie sau piatra, din fier forjat, plasa metalica sau tabla, prevazute sau nu cu sisteme de alarma ori camere video, intr-un grad mai mare sau mai mic de ruina, gardurile sunt primele care ne intampina si ne ofera fie o calda invitatie de-a intra, fie o placuta pe care sta gravat prevenitor si ostil "Caine rau!". E firesc sa spunem ca, pe langa functia de-a proteja curtea si casa, gardul ii rezerva stapanului dreptul de-a alege vizitatorii. Un gard care pune in valoare constructia centrala (la fel ca o montura de aur piatra pretioasa a unui inel) va atrage oaspetii si privirile trecatorilor. Astfel de garduri apar in jurul unei case cu arhitectura ireprosabila, decorata intr-un stil original, personal. Nu sunt nici neglijabile si nici nu intimideaza. Specifica, alaturi de numarul corespunzator, numele familiei sau institutiei pe care o reprezinta. Au poarta inchisa, dar au si un buton care sa anunte celor dinauntru prezenta unui vizitator si

nu-l lasa sa se invarta pe-afara, ca un caine fara stapan… Gardul din zidarie inalta, tencuita si atat, fara numar, buton de sonerie sau placuta care sa specifice cine locuieste indaratul lui, e

facut sa intimideze si sa dezorienteze. Sunt destule la fel, ca sa le poti confunda cu usurinta si sa treci pe langa ele, taman atunci cand ai nevoie mai mare sa treci de ele. De prisos sa mai spunem ca nu se zareste nimic din casa cu etaj, galbena sau albastra, pe care o cautai…

Gardul ideal

In limita bunului simt, orice cladire sau dependinta noua ar trebui sa se incadreze cat mai bine printre cele care au fost inaintea sa acolo, si sa nu faca nota discordanta. Ar trebui sa armonizeze gustul prorietarului si stilul ales cu registrul arhitectonic ilustrat de strada, cartier sau oras. Asa spun arhitectii, estetii si expertii in urbanistica. Noi spunem ca nu traim intr-o lume utopica, dar ca e bine sa tindem spre ea, ori de cate ori ni se iveste prilejul de-a schimba ceva.