Fundatia casei (partea 1) – tipuri de fundatie, dimensiunea si adancimea fundatiei

Fundatia unei cladiri reprezinta acea parte a constructiei care preia incarcarile constructiei si le transmite solului, inclusiv pe cele din fenomenele seismice, pastrand neschimbate toate caracteristicile tehnice ale constructiei.

Dimensionarea fundatiei se face tinand cont de tipul solului (argila, nisip, pietris), de greutatea si tipul materialelor de constructie folosite la ridicarea peretilor si a acoperisului. In functie de toare aceste informatii, inginerul structurist stabileste latimea si adancimea fundatiei, dar si cantitatea de fier-beton care va trebui folosita la fundatie.

Exista 2 tipuri de fundatii: de suprafata si de adancime. Fundatiile de suprafata sunt cele destinate constructiilor de mici dimensiuni, adica destinate caselor. Noi recomandam ca fundatia sa fie continua, adica sa aiba o grinda din beton sub toate elementele structurale, adica sub ziduri si stalpi. In zonele slab seismice se poate realiza o fundatie continua alcatuita dintr-o talpa din beton simplu si un soclu armat. In zonele seismice trebuie realizata o fundatie continua de tipul elevatie+talpa, ambele din beton armat.

Adancimea fundatiei (sau adancimea de fundare) reprezinta distanta de la nivelul terenului pana la partea cea mai de jos a fundatiei (sau pana la talpa fundatiei). Pentru a stabili adancimea fundatiei trebuie tinut cont de tipul terenului, inaltimea fundatiei, adancimea de inghet si nivelul panzei freatice. In functie de zona climatica, adancimea de fundare variaza intre 70 centimetri (la campie) si 120 centimetri (la munte).

Si inca ceva. Adancimea de inghet trebuie respectata pentru ca, daca terenul de sub fundatie ingheata, fundatia se va tasa si se va fisura, iar daca fundatia fisureaza, atunci fisureaza si peretii din caramida.