Montarea corecta a caramizilor aparente

Caramida aparenta este inca la moda si va ramane atata vreme cat beneficiarii vor simti ca trebuie sa adauge amenajarilor interioare sau exterioare un pic de rustic, de aspect natural. Ce-i drept, acest gen de finisaj nu mai poate fi catalogat ca ieftin, indiferent ca este vorba despre placi de argila arsa, klinker si chiar beton. Preturile reflecta scumpirea energiei folosite pentru producerea lor, dar in acelasi timp si calitatea ridicata. Putem vorbi chiar despre faptul ca a devenit un finisaj exclusivist – nu mai exista caramida aparenta ieftina, sub 7-8 euro/mp, decat in anumite cazuri de tapete sau placari ceramice smaltuite care, intre noi fie vorba, nu prea mai au tenta dorita de rustic.

Ceea ce am vrea sa punem aici in evidenta este insa montajul, care ridica o serie de probleme, mai ales cand este vorba despre finisarea unui termosistem. Desigur, caramida aparenta este folosita si pentru placarea gardurilor, soclurilor, diverselor zone de zidarie ale unei constructii, dar in cazul termosistemului este pusa la grea incercare rezistenta ansamblului, care poate ceda daca montajul nu respecta anumite rigori. Multi mesteri au dat gres la acest capitol, pentru ca este vorba despre un finisaj greu, realizat cu materiale speciale.

 

Trebuie stiut ca cel mai potrivit suport pentru caramida aparenta este un perete solid, plan, tencuit cu mortar de ciment cu grosimea de 1-1,5 cm. Suprafetele cu rezistenta sau aderenta slaba (tencuiala veche, zidarie de BCA, vopseluri de orice fel etc), trebuie curatate si/sau stabilizate inainte de incepera placarii. Adezivul folosit trebuie sa fie unul tixotropic (nu se scurge), special pentru acest gen de lucrare si, pe cat se poate, de la producatori consacrati. Prin folosirea unui adeziv bun se pot elimina elementele de ghidaj care sa sustina caramizile pana la intarirea mortarului. Stratul de adeziv se aplica in strat subtire atat pe suprafata suport, cat si pe spatele caramizii decorative, umpland golurile concepute pentru o ancorare mai buna in mortar. In timpul asezarii placutelor, se incearca pe cat posibil scoaterea bulelor de aer prin miscari usoare stanga-dreapta.

 

La capitoul aspect, se va tine cont in permanenta de axele orizontal-vertical, folosind sfori de nivel si, pentru suprafete mari, construind din loc in loc ”stalpi” care vor fi folositi ca repere. La colturi si unde mai este nevoie se va lucra cu bucati decupate sau, si mai bine, cu elemente de colt speciale carora li se vor acorda prioritate in ordinea montarii. Dimensiunile rosturilor sunt si ele importante: 10 mm pentru latimea caramizii de aproximativ 5 cm si 12 mm pentru caramizi mai late (7-10 mm). Culoarea mortarului este importanta atunci cand nu mai doriti sa chituiti ulterior rosturile. Cand este placata o suprafata exterioara, este necesar un adeziv flexibil, rezistent la inghet.

 

In cazul placarii unui perete termoizolat, etapele sunt cele obisnuite, cu cateva obiectiuni. In primul rand, se va folosi un polistiren de calitate, cu adevarat rigid – daca il luati in mana, acesta nu trebuie sa dea senzatia ca intra degetul in el, asa cum se intampla cu multe produse prezente inca pe piata. Poate ca acestea au sanse sa reziste greutatii unei mase de spaclu si unei lavabile, dar nu si unui finisaj greu. Acelasi lucru se poate spune si despre calitatea plasei de armare. Mortarul folosit trebuie sa fie, cum am mentionat si mai sus, unul special.

 

Asadar, etapele sunt cele clasice: fixarea placilor de polistiren pe perete cu ajutorul adezivului, montarea plasei si a diblurilor (atentie: cu tija metalica, circa 10 bucati/mp!), aplicarea masei de spaclu si, la final, dupa uscare, placarea cu adezivul special.

Pare simplu si chiar este, daca folositi materialele adecvate, iar pentru aceasta trebuie sa va ganditi ca e pacat sa aplici un finisaj scump cu materiale proaste.